2 intrări

20 de definiții

confecțiúne sf vz confecție

CONFECȚIÚNE s. f. v. confecție.

CONFECȚIÚNE s. f. v. confecție.

CONFECȚIÚNE s. f. v. confecție.

CONFECȚIÚNE s.f. v. confecție.

confecți(un)e f. 1. lucrarea de a executa ceva pe deplin: confecțiunea unei haine; 2. fabricare pe scară întinsă de obiecte ce n’au fost comandate; 3. vestminte fabricate dinainte, în opozițiune cu cele făcute după măsură.

*confecțiúne f. (fr. confection, d. lat. conféctio, -ónis. V. a-, de-, in- și per-fecțiune). Acțiunea de a confecționa. Terminare, efectuare: pînă la întreaga confecțiune. Mare fabricațiune de obĭecte de îmbrăcăminte care nu-s făcute pe măsură. – Și -écție.

confécție sf [At: HAMANGIU, C. C. 293 / Pl: ~ii / V: (înv) ~iúne / E: fr confection] 1 (Rar) Confecționare. 2 Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie sau în masă.

CONFÉCȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie. 2. Confecționare. [Var.: confecțiúne s. f.] – Din fr. confection, lat. confectio, -onis.

CONFÉCȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie sau în masă. 2. Confecționare. [Var.: confecțiúne s. f.] – Din fr. confection, lat. confectio, -onis.

CONFÉCȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat în serie. Magazin de confecții. 2. Confecționare. Prețul confecției unui costum. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: confecțiúne s. f.

confécție (-ți-e) s. f., art. confécția (-ți-a), g.-d. art. confécției; pl. confécții, art. confécțiile (-ți-i-)

confécție s. f. (sil. -ți-e), art. confécția (sil. -ți-a), g.-d. art. confécției; pl. confécții, art. confécțiile (sil. -ți-i-)

CONFÉCȚIE s. v. confecționare.

CONFÉCȚIE s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie. 2. Confecționare. [Gen. -iei, var. confecțiune s.f. / cf. fr. confection].

CONFÉCȚIE s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie. 2. confecționare. (< fr. confection, lat. confectio)

CONFÉCȚIE ~i f. Articol vestimentar confecționat în serie după un anumit model. [Art. confecția; G.-D. confecției; Sil. -ți-e] /<fr. confection, lat. confectio, ~onis


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONFÉCȚIE s. confecționare, executare, fabricare, facere, făcut, producere. (~ unor halate.)

cotón-confécție s.n. (text.) Confecție din bumbac ◊ „N.B. din secția coton-confecții a fabricii «Tânăra gardă», aplicând garnituri la confecțiile pentru femei și bărbați.” I.B. 11 VII 66 p. 9 (din coton + confecție)

CONFÉCȚIE (‹ fr., lat.) s. f. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serii (mari). ◊ C. metalică = ansamblu de profile și cadre metalice îmbinate între ele prin sudare. 2. Confecționare.

Intrare: confecție
confecție substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confecție confecția
plural confecții confecțiile
genitiv-dativ singular confecții confecției
plural confecții confecțiilor
vocativ singular
plural
confecțiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confecțiune confecțiunea
plural confecțiuni confecțiunile
genitiv-dativ singular confecțiuni confecțiunii
plural confecțiuni confecțiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: confecțiune
confecțiune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.