2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFECȚIONÉR, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionneur.

CONFECȚIONÉR, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionneur.

CONFECȚIONÉR, -Ă s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de confecții. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionneur].

CONFECȚIONÉR, -Ă s. m. f. 1. muncitor în confecții. 2. muncitor specializat în confecționarea unor piese. (< fr. confectionneur)

confecționér, -ă s. m. f. Muncitor specializat în confecționarea unor piese, haine etc. ◊ „D. M., confecționeră la Întreprinderea de confecții [...]” R.l. 30 XI 81 p. 6; v. și sculer-matrițer (1973) (din fr. confectionneur; DN3 – alt sens)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*confecționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. confecționérei; pl. confecționére

confecționér adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. confecționéri; f. sg. confecționéră, pl. confecționére

Intrare: confecționeră
  • silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confecțione
  • confecționera
plural
  • confecționere
  • confecționerele
genitiv-dativ singular
  • confecționere
  • confecționerei
plural
  • confecționere
  • confecționerelor
vocativ singular
  • confecțione
  • confecționero
plural
  • confecționerelor
Intrare: confecționer (adj.)
confecționer1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-o-ner
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confecționer
  • confecționerul
  • confecționeru‑
  • confecțione
  • confecționera
plural
  • confecționeri
  • confecționerii
  • confecționere
  • confecționerele
genitiv-dativ singular
  • confecționer
  • confecționerului
  • confecționere
  • confecționerei
plural
  • confecționeri
  • confecționerilor
  • confecționere
  • confecționerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

confecționer, -ă confecționer (2) confecționeră

  • 1. (Muncitor) care lucrează confecții.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: