2 intrări

8 definiții

*confecționéră (-ți-o-) s. f., g.-d. art. confecționérei; pl. confecționére

CONFECȚIONÉR, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionneur.

CONFECȚIONÉR, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionneur.

*confecționér (-ți-o-) s. m., pl. confecționéri

confecționér adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. confecționéri; f. sg. confecționéră, pl. confecționére

CONFECȚIONÉR, -Ă s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de confecții. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionneur].

CONFECȚIONÉR, -Ă s. m. f. 1. muncitor în confecții. 2. muncitor specializat în confecționarea unor piese. (< fr. confectionneur)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

confecționér, -ă s.m.f. Muncitor specializat în confecționarea unor piese, haine etc. ◊ „D.M., confecționeră la Întreprinderea de confecții [...]” R.l. 30 XI 81 p. 6; v. și sculer-matrițer (1973) (din fr. confectionneur; DN3 – alt sens)

Intrare: confecționer (adj.)
confecționer adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confecționer confecționerul confecțione confecționera
plural confecționeri confecționerii confecționere confecționerele
genitiv-dativ singular confecționer confecționerului confecționere confecționerei
plural confecționeri confecționerilor confecționere confecționerelor
vocativ singular
plural
Intrare: confecționeră
confecționeră substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confecțione confecționera
plural confecționere confecționerele
genitiv-dativ singular confecționere confecționerei
plural confecționere confecționerelor
vocativ singular
plural