2 intrări

15 definiții

confecționát1 sn [At: DA / P: ~ți-o~ / Pl: ~uri / E: confecționa] Confecționare.

confecționát2, ~ă a [At: GHICA, S. 188 / P: ~ți-o~ / Pl: ~áți, ~e / E: confecționa] Care este lucrat (dintr-un material sau un semifabricat).

confecționá vt [At: PAS, Z. IV, 134 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~néz / E: fr confectionner] 1 A prelucra un material sau un semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2 (Im) A face (sau a lucra) ceva în grabă, superficial.

CONFECȚIONÁ, confecționez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionner.

CONFECȚIONÁ, confecționez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionner.

CONFECȚIONÁ, confecționez, vb. I. Tranz. A produce, a face, a lucra, a fabrica. Croitorul confecționează un costum. – Pronunțat: -ți-o-.

confecționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 confecționeáză

confecționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. confecționéz, 3 sg. și pl. confecționeáză

CONFECȚIONÁ vb. a executa, a fabrica, a face, a produce. (~ obiecte de îmbrăcăminte.)

CONFECȚIONÁ vb. I. tr. A lucra, a produce; a fabrica. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionner].

CONFECȚIONÁ vb. tr. a lucra, a produce; a întocmi. ◊ a fabrica în serie îmbrăcăminte sau încălțăminte. (< fr. confectionner)

A CONFECȚIONÁ ~éz tranz. 1) (materiale sau semifabricate) A prelucra în vederea obținerii unui obiect. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.) A produce în serie (la o fabrică sau la o uzină); a fabrica. [Sil. -ți-o-] /<fr. confectionner

confecționà v. a face pe de-a întregul: a confecționa o mașină, o stofă.

*confecționéz v. tr. (fr. confectionner). Fac, fabric: a confecționa o stofă, o haĭnă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONFECȚIONÁ vb. a executa, a fabrica, a face, a produce. (~ obiecte de îmbrăcăminte.)

Intrare: confecționa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) confecționa confecționare confecționat confecționând singular plural
confecționea confecționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) confecționez (să) confecționez confecționam confecționai confecționasem
a II-a (tu) confecționezi (să) confecționezi confecționai confecționași confecționaseși
a III-a (el, ea) confecționea (să) confecționeze confecționa confecționă confecționase
plural I (noi) confecționăm (să) confecționăm confecționam confecționarăm confecționaserăm, confecționasem*
a II-a (voi) confecționați (să) confecționați confecționați confecționarăți confecționaserăți, confecționaseți*
a III-a (ei, ele) confecționea (să) confecționeze confecționau confecționa confecționaseră
Intrare: confecționat
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confecționat confecționatul confecționa confecționata
plural confecționați confecționații confecționate confecționatele
genitiv-dativ singular confecționat confecționatului confecționate confecționatei
plural confecționați confecționaților confecționate confecționatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)