CONDUR, conduri, s. m. 1. (Înv.) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit adesea cu broderii. 2. Compus: (Bot.) condurul-doamnei = plantă ornamentală agățătoare, cu flori mari, galbene-roșcate și cu un pinten drept; călțunaș, conduraș (2) (Tropaeolum majus). – Din tc. kundura.

CONDUR, conduri, s. m. 1. (Înv.) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit adesea cu broderii. 2. Compus: (Bot.) condurul-doamnei = plantă ornamentală agățătoare, cu flori mari, galbene-roșcate și cu un pinten drept; călțunași, conduraș (2) (Tropaeolum majus). – Din tc. kundura.

Tropaeolum majus L., « Condurul doamnei ». Specie care înflorește vara-toamna. Flori mari, cu pinteni lungi, pe pedunculi axilari lungi, libere deasupra frunzișului, pe tip 5, sepale colorate, inegale, petale rotunde, galbene-roșietice, cu striuri sîngerii, cele 3 din față fimbriate. Frunze alterne, orbiculate, lung-pețiolate, pe partea inferioară verzi- gri-albăstrui. Plantă anuală, erbacee, cu tulpină cărnoasă, cățărătoare sau tîrîtoare, glabră. Prezintă soiuri pitice și soiuri cu port pînă la 3 m înălțime și divers colorate: roșii, stacojii, galbene-aurii, crem-albe, roz-gălbui, simple sau duble, cu miros plăcut.

condur² sm [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 492 / Pl: ~i / E: tc kondúra] 1 (Înv) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit, adesea, cu broderii. 2 (Ban) Zestrea miresei. 3 (Fig; iuz) Femeie. 4 (Bot; Mol; îs) ~ul doamnei Plantă ornamentală agățătoare, cu flori mari, galben-roșcate și cu un pinten drept Si: (reg) altanâc, altângea, altângic, bostănei, bostunași, colțunaș, ciocănași, ciorcănei, floarea-cu-două-cozi, hobridrag, lobidrag, bobisdrag, lopostani, lupidrag, lupisdrag, năsturții, nemțoaice, pinteni, rostoponi, sultănele (Tropaeolum majus).

condur m. 1. pantof strâns bine pe picior cu toc și turiac înalt (țăranca din Bucovina poartă încă conduri): într’un condur și într’un papuc PANN; 2. conduru Doamnei, plantă de ornament, cultivată pentru grăunțele-i verzi, din care se gătește un fel de condiment (Tr. opaeolum majus). [Turc. KONDUKA].

CONDUR, conduri, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Pantof cu toc înalt împodobit adesea cu broderii și purtat altădată de femei. Să văd piciorul acela într-un condur de atlaz. SADOVEANU, P. S. 238. Și, nici una, nici două.. – Si sărută condurul. DELAVRANCEA, S. 101. O păreche de conduri cusuți numai cu fir. ISPIRESCU, L. 24. ◊ Fig. Toamna cu-a ei albă frunte Și cu galbenii-i conduri A lăsat argint pe munte Și rugină pe păduri. TOPÎRCEANU, S. A. 22. 2. Compus: condurul-doamnei = plantă ornamentală -de grădină, agățătoare, cu flori mari, galbene-roșcate. și terminate cu un pinten drept (Tropaeolum majus); călțunaș, sultănele. În poiană mai vin încă elegante floricele, Unele-n condurii-doamnei și-n rochiți de rîndunele. ALECSANDRI, P. A. 125.

CONDUR ~i m. înv. poet. Pantof femeiesc de stofă, cu toc înalt, împodobit cu broderii. ◊ ~ul-doamnei plantă decorativă anuală, cu tulpină agățătoare, frunze verzi-albăstrui și flori mari portocalii. /<turc. kundura

NEAMȚ I. sm. 1 German, Austriac: mă mir ce gust poți găsi să pufuești din gură ca un ~? (ALECS.); F: a merge, a umbla drept ca ~u, a umbla pe două cărări; a fura luleaua ~ului 👉 LULEA; de cînd Nemții cu coadă 👉 COADĂ5 ¶ 2 Ⓟ Străin (din apus): Românul, cînd vede pe cîte cineva din neamurile apusene,... îi zice ~ (ISP.). II. NEMȚOAICĂ (pl. -ce) sf. 1 Germană, Austriacă ¶ 2 Dădacă; cele mai multe erau în trecut Germane sau Austriace ¶ 3 pl. Trans. 🌿 CONDURUL-DOAMNEI [vsl. nĕmĭcĭ].

DOAMNĂ (pl. -ne) sf. 1 ‡ Soția Domnului, Domnitorului (🖼 1855): Doamna Chiajna; Elena Doamna ¶ 2 Titlu dat unei femei măritate, cucoană: stimată ~, doamnelor și domnilor! Doamna Popescu ¶ 3 🌿 DOAMNA-CODRULUI, DOAMNĂ-MARE = MĂTRĂGUNĂ -; CONDURUL-DOAMNEI 👉 CONDUR; -PAPUCUL-DOAMNEI 👉 PAPUC [lat. dom(ĭ)na].

CONDUR sm. 1 👞 Pantof fin, împodobit cu broderii de fir sau de mătase, purtat odinioară de femeile de la țară: pe fie-care noapte rupeau cîte o pereche de ~i de mătase albă, dănțuind (ISP.) ¶ 2 🌿 CONDURUL-DOAMNEI, plantă acățătoare, originară din Peru, cultivată pentru florile ei mari, galbene-roșcate; numită și „călțunaș”, „lobidrag”, etc. (Tropaeolum majus) (🖼 1425): În poiană mai vin însă elegante floricele, Unele ’n condurii-Doamnei și ’n rochiți de rîndunele (ALECS.) [tc. kondura].

COLȚUNAȘ sm. 1 dim. COLȚUN ¶ 2 Mold. Bucov. 🍽 = CĂLȚUNAȘ: Gazda masă le-a gătit: Colțunași (chiroște calde) Cu posmag și ’n unt topit (SPER.) ¶ 3 🌿 pl. TOPORAȘI¹ ¶ 4 🌿 pl. = CONDURUL-DOAMNEI.

CĂLȚUNAȘ sm. 1 👕 dim. CĂLȚUN 2 ¶ 2 Trans. PĂC. ciorap de lînă albă ce încalță peste nădragi cei ce poartă opinci ¶ 3 🍽 Plăcintioară în trei colțuri, umplută cu brînză, cu magiun, cu fructe, etc. ¶ 4 🌿 = TOPORAȘI¹, CONDURUL-DOAMNEI.

CONDUR s. 1. (Mold. și Bucov.) scarpă. (În trecut, femeile purtau in picioare ~i.) 2. (BOT.) condurul-doamnei (Tropaeolum majus) = călțunaș, (pop.) nemțoaică, (reg.) conduraș, sultănică, (Olt.) lobidrag, (Transilv.) pinteni (pl.).