3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONDUCTOR, -OARE, conductori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Lucrător la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

conductor, ~oare [At: GOLESCU, Î. 73 / Pl: ~i, ~oare / E: fr conducteur, lat conductor] 1 sm (Înv) Călăuză. 2 smf Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. 3 sma Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători. 4-7 sn, a (Corp sau material) care prezintă conductibilitate (2-3) electrică (sau termică). 8 sn (Îs) ~ electric Piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive (1). 9 smf (Rar) Vatman. 10 a (Bot; iuz; îs) Țesut ~ Țesut pe care îl străbate polenul pentru a ajunge în ovule.

CONDUCTOR, -OARE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor.

CONDUCTOR2, conductoare, s. n. (Adesea determinat prin «electric») Corp prin care se poate trece un curent electric; piesă dintr-o instalație electrică, care servește la conducerea curentului.

CONDUCTOR1, conductori, s. m. 1. Funcționar la calea ferată care controlează bilețele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane, fiind uneori și responsabil al garniturii respective. Conductorul, oamenii de la vagonul de poștă, mecanicul scoteau capul și întrebau ce se petrece. DUMITRIU, B. F. 109. Conductorul începe să strîngă biletele pentru Brăila. SP. POPESCU, M. G. 36. ♦ (Rar) Cel care conduce un vehicul pentru transporturi în comun (tramvai, autobus etc.); vatman, șofer. 2. Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători într-o fabrică, într-o uzină, la o lucrare publică etc.

CONDUCTOR, -OARE s.m. și f. 1. Funcționar feroviar care însoțește vagoanele de persoane, pentru a supraveghea ordinea în timpul călătoriei, pentru a controla biletele călătorilor etc. 2. Șef de echipă. [Cf. fr. conducteur].

CONDUCTOR s.n. Corp (fir, sîrmă etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. conducteur, lat. conductor].

CONDUCTOR, -OARE adj. Care conduce; (spec.) care transportă electricitate. [Cf. fr. conducteur].

CONDUCTOR, -OARE I. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ◊ vatman; șofer. (< fr. conducteur, lat. conductor)

CONDUCTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) (în sistemul de transport în comun) Persoană care are sarcina de a vinde sau de a controla biletele călătorilor și de a menține ordinea în vagoane. 2) înv. Persoană care conduce un străin, arătându-i drumul; călăuză; ghid. /<fr. conducteur, lat. conductor

CONDUCTOR1 ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care poate conduce o formă de energie. ~ electric. ~ termic. /<fr. conducteur, lat. conductor

conductor m. conducător: conductor de tren. ║ n. Fiz. corp ce transmite ușor căldura sau electricitatea: argintul e un bun conductor de căldură.

*conductór, -oáre adj. (lat. condúctor, -óris). Conducător: metalele-s conducătoare de electricitate. S. m. Funcționar care conduce călătorii (controlează biletele ș. a.) în tren, pe vapor orĭ în tranvaĭ. Ajutor de inginer. S. n., pl. oare. Cilindru metalic al mașiniĭ electrice.

conductor-arhitect s. m. Tehnician arhitect care a absolvit trei ani la Institutul de Arhitectură ◊ „Posesoare a unei diplome de conductor-arhitect, repartizată la Slatina, proaspăta absolventă a reușit să construiască în câteva luni un spectaculos sofism de tipul cercului vicios: se prezintă la post ca să ceară negație.” Sc. 20 III 74 p. 1 (din conductor + arhitect)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conductor3 (corp; material; piesă) s. n., pl. conductoare

conductor2 (cablu) s. m., pl. conductori

conductor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. conductori; adj. f., s. f. sg. și pl. conductoare

conductor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. conductori; adj. f., s. f. sg. și pl. conductoare

*conductor2 (cablu) s. m., pl. conductori

conductor3 (corp, material, piesă) s. n., pl. conductoare

conductor (aparat) s. n., pl. conductoare

conductor adj. m., (persoană) s. m., pl. conductori; f. sg. și pl. conductoare

conductor, pl. conductori (persoană)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONDUCTOR s. manipulant, vatman. (~ al unui tramvai.)

Intrare: conductor (adj.)
conductor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conductor
  • conductorul
  • conductoru‑
  • conductoare
  • conductoarea
plural
  • conductori
  • conductorii
  • conductoare
  • conductoarele
genitiv-dativ singular
  • conductor
  • conductorului
  • conductoare
  • conductoarei
plural
  • conductori
  • conductorilor
  • conductoare
  • conductoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: conductor (corp, material)
conductor3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conductor
  • conductorul
  • conductoru‑
plural
  • conductoare
  • conductoarele
genitiv-dativ singular
  • conductor
  • conductorului
plural
  • conductoare
  • conductoarelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conductor
  • conductorul
  • conductoru‑
plural
  • conductori
  • conductorii
genitiv-dativ singular
  • conductor
  • conductorului
plural
  • conductori
  • conductorilor
vocativ singular
  • conductorule
plural
  • conductorilor
Intrare: conductor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conductor
  • conductorul
  • conductoru‑
plural
  • conductori
  • conductorii
genitiv-dativ singular
  • conductor
  • conductorului
plural
  • conductori
  • conductorilor
vocativ singular
  • conductorule
plural
  • conductorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conductor, conductoareadjectiv
conductor, conductoaresubstantiv neutru

  • 1. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • comentariu Forma de masculin se folosește numai pentru sensul conductor. DOOM 2
etimologie:

conductor, conductorisubstantiv masculin
conductoare, conductoaresubstantiv feminin

  • 1. Lucrător la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Conductorul, oamenii de la vagonul de poștă, mecanicul scoteau capul și întrebau ce se petrece. DUMITRIU, B. F. 109. DLRLC
    • format_quote Conductorul începe să strîngă biletele pentru Brăila. SP. POPESCU, M. G. 36. DLRLC
    • 1.1. rar Cel care conduce un vehicul pentru transporturi în comun (tramvai, autobuz etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.2. Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. învechit Persoană care conduce un străin, arătându-i drumul. DEX '09 DEX '98 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.