8 definiții pentru conductanță

conductánță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: fr conductance] Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor (8) și tensiunea continuă aflată la capetele sale.

CONDUCTÁNȚĂ, conductanțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. – Din fr. conductance.

CONDUCTÁNȚĂ, conductanțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. – Din fr. conductance.

conductánță s. f., g.-d. art. conductánței; pl. conductánțe

conductánță s. f., g.-d. art. conductánței; pl. conductánțe

CONDUCTÁNȚĂ s.f. Mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, egală cu inversul rezistenței electrice. [< fr. conductance].

CONDUCTÁNȚĂ s. f. mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, inversul rezistenței. (< fr. conductance)

CONDUCTÁNȚĂ ~e f. Mărime care definește capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau a unui circuit. /<fr. conductance

Intrare: conductanță
conductanță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conductanță conductanța
plural conductanțe conductanțele
genitiv-dativ singular conductanțe conductanței
plural conductanțe conductanțelor
vocativ singular
plural