7 definiții pentru conductanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conductánță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: fr conductance] Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor (8) și tensiunea continuă aflată la capetele sale.

CONDUCTÁNȚĂ, conductanțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. – Din fr. conductance.

CONDUCTÁNȚĂ, conductanțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale. – Din fr. conductance.

CONDUCTÁNȚĂ s.f. Mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, egală cu inversul rezistenței electrice. [< fr. conductance].

CONDUCTÁNȚĂ s. f. mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, inversul rezistenței. (< fr. conductance)

CONDUCTÁNȚĂ ~e f. Mărime care definește capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau a unui circuit. /<fr. conductance


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conductánță s. f., g.-d. art. conductánței; pl. conductánțe

conductánță s. f., g.-d. art. conductánței; pl. conductánțe

Intrare: conductanță
conductanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conductanță
  • conductanța
plural
  • conductanțe
  • conductanțele
genitiv-dativ singular
  • conductanțe
  • conductanței
plural
  • conductanțe
  • conductanțelor
vocativ singular
plural

conductanță

  • 1. Mărime egală cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care străbate un conductor și tensiunea continuă aflată la capetele sale.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: