CONDRIO- „cartilaj, cartilaginos”. ◊ gr. khondrion „grăunte, granulă” > fr. chondrio-, engl. id., germ. id. > rom. condrio-. □ ~chineză (~cineză, ~kineză) (v. -chineză), s. f., proces de diviziune a mitocondriilor, în cursul mitozei și al meiozei; ~cineză, s. f., condriochineză*; ~conți (v. -cont), s. m. pl., condriozomi din citoplasma celulară, în formă de bastonașe drepte, curbate sau vermiforme; ~gen (v. -gen₁), s. n., factor ereditar, presupus a fi prezent în mitocondrii; ~geneză (v. -geneză), s. f., plasmogenă legată de o mitocondrie; ~id (v. -id), adj., condroid* (1); ~lit (v. -lit₁), s. n., condriom în formă de șirag; ~mite (v. -mite), s. f. pl., granule mitocondriale înlănțuite filiform; ~sferă (v. -sferă), s. f., condriozom de formă granulară sau globuloasă; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., totalitatea mitocondriilor și a organitelor citoplasmatice, care dețin un rol important în producerea enzimelor necesare respirației; sin. condriom, condriozom.^[1] modificată