11 definiții pentru condiscipol
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONDISCIPOL, condiscipoli, s. m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl). – Din fr. condisciple, lat. condiscipulus.
CONDISCIPOL, condiscipoli, s. m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl). – Din fr. condisciple, lat. condiscipulus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
condiscipol sm [At: DA / V: ~pul / Pl: ~i / E: fr condisciple, lat condiscipulus] Coleg de studii la un anumit maestru.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDISCIPOL s.m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit maestru). [Cf. fr. condisciple, lat. condiscipulus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDISCIPOL s. m. coleg de studiu, de învățătură. (< fr. condisciple, lat. condiscipulus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condiscipol m. camarad de studii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
condiscipul sm vz condiscipol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*condiscípul, -ă s. (lat. con-discipulus). Coleg de studiĭ, de școală. – Și -ol.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
condiscipol (rar) s. m., pl. condiscipoli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
condiscipol (rar) s. m., pl. condiscipoli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condiscipol s. m., pl. condiscipoli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
condiscipol, -li.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
condiscipol, condiscipolisubstantiv masculin
- 1. Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl). MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- condisciple MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- condiscipulus MDA2 DEX '09 DEX '98 DN