9 definiții pentru condiscipol

condiscípol sm [At: DA / V: ~pul / Pl: ~i / E: fr condisciple, lat condiscipulus] Coleg de studii la un anumit maestru.

CONDISCÍPOL, condiscipoli, s. m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl). – Din fr. condisciple, lat. condiscipulus.

CONDISCÍPOL, condiscipoli, s. m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl). – Din fr. condisciple, lat. condiscipulus.

condiscípol (rar) s. m., pl. condiscípoli

condiscípol s. m., pl. condiscípoli

CONDISCÍPOL s.m. (Rar) Coleg de studiu, de învățătură (la un anumit maestru). [Cf. fr. condisciple, lat. condiscipulus].

CONDISCÍPOL s. m. coleg de studiu, de învățătură. (< fr. condisciple, lat. condiscipulus)

condiscipol m. camarad de studii.

*condiscípul, -ă s. (lat. con-discipulus). Coleg de studiĭ, de școală. – Și -ol.

Intrare: condiscipol
condiscipol substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular condiscipol condiscipolul
plural condiscipoli condiscipolii
genitiv-dativ singular condiscipol condiscipolului
plural condiscipoli condiscipolilor
vocativ singular
plural