opțiuni
  • info

12 definiții pentru condicar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONDICAR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Condică + suf. -ar.

CONDICAR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Condică + suf. -ar.

condicar sm [At: (a. 1790) BUL. COM. IST. IV, 127 / V: ~dec~ / Pl: ~i / E: condică + -ar] (Iuz) Arhivar.

CONDICAR, condicari, s. m. (Învechit și arhaizant) Persoană care scrie sau are în păstrare condicile; arhivar, registrator. Nu răzbeau cu înscrierea oamenilor... condicarii care întinseseră mese în curtea prefecturii și primăriei. PAS, L. I 288. Condicarul în picioare îi citea jălbile. GHICA, S. 7.

CONDICAR ~i m. înv. Funcționar care avea în păstrare condicile și registrele; arhivar. /condică + suf. ~ar

condicar m. 1. odinioară, arhivar: doi condicari de divan FIL.; 2. azi, cel ce ține condicile.

condicár m. (d. condică). Vechĭ. Arhivar, registrator.

condecar sm vz condicar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

condicar (înv.) s. m., pl. condicari

condicar (înv.) s. m., pl. condicari

condicar s. m., pl. condicari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONDICAR s. v. arhivar, înregistrator, registrator.

condicar s. v. ARHIVAR. ÎNREGISTRATOR. REGISTRATOR.

Intrare: condicar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condicar
  • condicarul
  • condicaru‑
plural
  • condicari
  • condicarii
genitiv-dativ singular
  • condicar
  • condicarului
plural
  • condicari
  • condicarilor
vocativ singular
  • condicarule
  • condicare
plural
  • condicarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condecar
  • condecarul
plural
  • condecari
  • condecarii
genitiv-dativ singular
  • condecar
  • condecarului
plural
  • condecari
  • condecarilor
vocativ singular
  • condecarule
  • condecare
plural
  • condecarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

condicar, condicarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Persoană care scria sau avea în păstrare condicile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arhivar registrator înregistrator
    • format_quote Nu răzbeau cu înscrierea oamenilor... condicarii care întinseseră mese în curtea prefecturii și primăriei. PAS, L. I 288. DLRLC
    • format_quote Condicarul în picioare îi citea jălbile. GHICA, S. 7. DLRLC
etimologie:
  • Condică + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.