O definiție pentru condicțiune

*condicțiúne f. (lat. condíctio, -ónis, fixarea uneĭ zile, anunțarea uneĭ sărbătorĭ. V. dicțiune). Jur. Acțiune personală pin care se cere restituirea averiĭ dobîndite fără cauză (codu civil, 998).

Intrare: condicțiune
condicțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condicțiune
  • condicțiunea
plural
  • condicțiuni
  • condicțiunile
genitiv-dativ singular
  • condicțiuni
  • condicțiunii
plural
  • condicțiuni
  • condicțiunilor
vocativ singular
plural