O definiție pentru condicțiune

*condicțiúne f. (lat. condíctio, -ónis, fixarea uneĭ zile, anunțarea uneĭ sărbătorĭ. V. dicțiune). Jur. Acțiune personală pin [!] care se cere restituirea averiĭ dobîndite fără cauză (codu civil, 998).

Intrare: condicțiune
condicțiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular condicțiune condicțiunea
plural condicțiuni condicțiunile
genitiv-dativ singular condicțiuni condicțiunii
plural condicțiuni condicțiunilor
vocativ singular
plural