2 intrări
30 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONDESCENDENT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant.
CONDESCENDENT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de iacobpompilia
- acțiuni
CONDESCENDENȚĂ, condescendențe, s. f. Purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (Peior.) Aer de superioritate, infatuare, aroganță. – Din fr. condescendance.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
condescendent, ~ă a [At: SBIERA, F. S. 351 / Pl: ~nți, ~e / E: fr condescendant] 1-2 Care are o atitudine plină de respect (sau de bunăvoință) față de cineva Si: amabil, respectuos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
condescendență sf [At: KLOPȘTOCK, F. 315 / E: fr condescendance] 1-2 Purtare plină de considerație (și de bunăvoință) față de cineva Si: amabilitate, deferență, respect. 3 (Prt) Aer de superioritate. 4 (Prt) Infatuare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
condescendént, -ă adj. (despre oameni) 1 Care are o atitudine plină de respect, de deferență față de cineva; respectuos. ♦ ext. (despre atitudini, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează, exprimă respect, deferență. Gesturile lui potolite de englez cu fruntea cheală și surîs condescendent (CA. PETR.). 2 Care este îngăduitor, amabil, protector; care manifestă bunăvoință sau se comportă cu superioritate față de cineva. ● pl. -ți, -te. /<fr. condescendant.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
condescendénță s.f. 1 Atitudine, purtare plină de considerație, de respect, de atenție față de cineva; deferență, respect. 2 Amabilitate, bunăvoință. Ofițeri care gustă cu condescendență de pe farfurioarele cu friptură (CA. PETR.). 3 (peior.) Aer de superioritate; bunăvoință amestecată cu dispreț, cu aroganță. ● pl. -e. /<fr. condescendance.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
CONDESCENDENȚĂ s. f. Purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (Peior.) Aer de superioritate, infatuare, semeție. – Din fr. condescendance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de MihaelaStan
- acțiuni
CONDESCENDENT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine de respect sau de bunăvoință față de cineva.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDESCENDENȚĂ s. f. Purtare plină de considerație; respect. Nici măcar atîta condescendență pentru prefectul județului. DUMITRIU, B. F. 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDESCENDENT, -Ă adj. Care are o atitudine de bunăvoință față de un inferior. [< fr. condescendant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDESCENDENȚĂ s.f. Atitudine care presupune bunăvoință, amabilitate, de pe o poziție de superioritate, chiar ușor disprețuitoare. [< fr. condescendance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDESCENDENT, -Ă adj. care manifestă condescendență. (< fr. condescendant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONDESCENDENȚĂ s. f. atitudine plină de considerație, de respect, atenție și bunăvoință față de cineva; amabilitate; deferență. ♦ (peior.) bunăvoință cu aer de dispreț, aroganță, superioritate. (< fr. condescendance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONDESCENDENT ~tă (~ți, ~te) Adj. Care manifestă bunăvoință; plin de respect; respectuos. /<fr. condescendant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONDESCENDENȚĂ f. 1) Caracter condescendent. 2) Sentiment de stimă înaltă față de o persoană; deferență; considerație; cinste. 3) fig. Aere de superioritate. /<fr. condescendance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
condescendent a. care condescinde.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*condescendént, -ă adj. (lat. condescéndens, -éntis; fr. -dant). Care condescinde, afabil, politicos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*condescendénță f., pl. e (d. condescendent; fr. condescendance). Politeță, afabilitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
condescendent adj. m., pl. condescendenți; f. condescendentă, pl. condescendente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
condescendență s. f., g.-d. art. condescendenței; pl. condescendențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
condescendent adj. m., pl. condescendenți; f. condescendentă, pl. condescendente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condescendență s. f., g.-d. art. condescendenței; pl. condescendențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condescendent adj. → descendent
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
condescendență s. f. → descendență
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONDESCENDENT adj. v. respectuos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONDESCENDENȚĂ s. v. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, onoare, prețuire, respect, stimă, trecere, vază.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
condescendent adj. v. RESPECTUOS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
condescendență s. v. APRECIERE. ATENȚIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAȚIE. ONOARE. PREȚUIRE. RESPECT. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
condescendență nu înseamnă „respect”, cum cred unii (și DEX), ci „atitudine binevoitoare față de un inferior” (e din aceeași familie cu a descinde, care înseamnă „a coborî”).
- sursa: DGL (1982)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CONDESCENDÉNȚĂ (<fr.) s. f. Bunăvoință plină de atenție față de cineva; amabilitate, deferență. ■ (Peior.) Bunăvoință acordată cu un aer de superioritate.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
condescendent, condescendentăadjectiv
- 1. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: amabil respectuos
etimologie:
- condescendant DEX '09 DEX '98 DN
condescendență, condescendențesubstantiv feminin
- 1. Purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva. DEX '09 DLRLC DNsinonime: amabilitate cinste considerație deferență respect
- Nici măcar atîta condescendență pentru prefectul județului. DUMITRIU, B. F. 40. DLRLC
- 1.1. Aer de superioritate. DEX '09 MDN '00sinonime: aroganță infatuare superioritate
-
etimologie:
- condescendance DEX '09 DEX '98 DN