14 definiții pentru condensator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONDENSATOR, condensatoare, s. n. 1. Aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenți volatili. 2. Sistem de două conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică. ◊ Condensator variabil = condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. – Din fr. condensateur.

condensator sm [At: LTR2 / Pl: ~i / E: fr condensateur] 1 Aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenți valabili. 2 Sistem de două conductoare, separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică. 3 (Îs) ~ variabil Condensator (1) a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturii lui.

CONDENSATOR, condensatori, s. m. 1. Aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenți volatili. 2. Sistem de două conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică. ◊ Condensator variabil = condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. – Din fr. condensateur.

CONDENSATOR, condensatoare, s. n. 1. Aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori sau de aburi. 2. (Determinat adesea prin «electric») Sistem de două conductoare (numite armături), separate printr-un izolant sau prin vid și servind la acumularea de electricitate statică. ◊ Condensator variabil = condensator întrebuințat în radiofonie, a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. Întoarce condensatorul variabil, pînă ce-a veni cîntecul care-ți place ție. SADOVEANU, P. M. 150. – Pl. și: (s. m.) condensatori.

CONDENSATOR s.n. 1. Aparat folosit pentru condensarea unei mase de vapori. 2. Sistem de doi conductori izolați, care servește la înmagazinarea de electricitate statică. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. condensateur].

CONDENSATOR s. n. 1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire. 2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică. (< fr. condensateur)

CONDENSATOR ~oare n. 1) Dispozitiv destinat condensării vaporilor de apă sau de alt lichid prin răcire la o anumită presiune. 2) Dispozitiv folosit pentru a acumula electricitate statică. ~ electric. /<fr. condensateur

condensator m. Fiz. aparat servind a acumula și a condensa electricitatea.

*condensatór n., pl. oare (d. condensez). Fiz. Aparat de condensat electricitatea, aburu orĭ alte forțe ale unuĭ motor. Recipient de răcit și de prefăcut în apă aburu uneĭ mașinĭ după ce a lucrat asupra pistonuluĭ. – Barb. condensor (fr. condenseur).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

condensator (acumulator electric) s. n., pl. condensatoare

condensator s. n., pl. condensatoare

condensator s. n., pl. condensatoare

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONDENSATÓR (< fr. {i}) s. n. 1. (TEHN.) Schimbător de căldură într-o instalație termică, răcit cu aer sau apă, în care fluidul refrigerent, prealabil comprimat, trece din starea de vapori în stare lichidă. 2. C. electric = sistem de două conductoare electrice (armăturile c.) separate printr-un mediu izolant și care se încarcă cu sarcini electrice egale și de semne contrare dacă se aplică o tensiune continuă; se folosește ca acumulator de sarcină electrică sau ca element al circuitelor de curent alternativ, caracteristica sa fiind capacitatea electrică.

Intrare: condensator
condensator1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condensator
  • condensatorul
  • condensatoru‑
plural
  • condensatoare
  • condensatoarele
genitiv-dativ singular
  • condensator
  • condensatorului
plural
  • condensatoare
  • condensatoarelor
vocativ singular
plural
condensator2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • condensator
  • condensatorul
  • condensatoru‑
plural
  • condensatori
  • condensatorii
genitiv-dativ singular
  • condensator
  • condensatorului
plural
  • condensatori
  • condensatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

condensator, condensatoaresubstantiv neutru

  • 1. Aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenți volatili. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Sistem de două conductoare separate printr-un mediu izolant sau prin vid, servind la acumularea de electricitate statică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Condensator variabil = condensator a cărui capacitate poate fi variată prin deplasarea relativă a armăturilor lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Întoarce condensatorúl variabil, pînă ce-a veni cîntecul care-ți place ție. SADOVEANU, P. M. 150. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.