10 definiții pentru condeier
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONDEIER, condeieri, s. m. (Rar) Scriitor (mai puțin talentat). [Pr.: -de-ier] – Condei + suf. -ar.
CONDEIER, condeieri, s. m. (Rar) Scriitor (mai puțin talentat). [Pr.: -de-ier] – Condei + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
condeier sm [At: HOGAȘ, DR. 45 / P: ~de-ier / V: ~eer / Pl: ~i / E: condei + -er] (Rar; dep) Scriitor mai puțin talentat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDEIER, condeieri, s. m. (Rar) Scriitor. Poezia nu lipsește din preocupările condeierilor clujeni. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 4/5. Tălmăcește un condeier, care nu este la stăpîn, simțămintele omului necăjit. PAS, L. I 325.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDEIER ~i m. rar Autor de opere literare; scriitor. [Sil. -de-ier] /condei + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
condeer sm vz condeier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
condeier (rar) s. m., pl. condeieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
condeier (rar) s. m., pl. condeieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condeier s. m. (sil. -de-ier), pl. condeieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONDEIER s. v. literat, om de litere, scriitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
condeier s. v. LITERAT. SCRIITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
condeier, condeierisubstantiv masculin
-
- Poezia nu lipsește din preocupările condeierilor clujeni. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 4/5. DLRLC
- Tălmăcește un condeier, care nu este la stăpîn, simțămintele omului necăjit. PAS, L. I 325. DLRLC
-
etimologie:
- Condei + sufix -ar. DEX '98 DEX '09