2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Condé m. ramură colaterală a familiei Bourbon (1487-1830), din care membrul cel mai ilustru fu LUDOVIC II DE BOURBON, supranumit Marele Condé, învingătorul Spaniolilor la Rocroy, Friburg, Lens și învins la rândul său de Turenne; Bossuet îi rosti oratiunea funebră (1621-1686).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONDÉ [cõdé], familie de nobili francezi, ramură colaterală a familiei Bourbon. Mai importanți: 1. Louis II, prinț de C., supranumit „Marele Condé” (1621-1686), vestit comandant militar în timpul Războiului de 30 de Ani (1618-1648), în care a repurtat victoriile de la Rocroi (1643), Freiburg (1644), Nödlingen (1645) și Lens (1648). 2. Louis Joseph, prinț de C. (1736-1818), comandant al armatei franceze contrarevoluționare a emigranților din Koblenz, numită „armata lui Condé”. 3. Louis Antoine Henri de C., duce de d’Enghien (1772-1804), ultimul descendent al familiei Condé. Emigrat în Franța în 1789, implicat în complotul regaliștilor, a fost răpit de agenții lui Napoleon Bonaparte de la Baden, judecat și executat la Vincennes.

Intrare: Conde
Conde
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Conde
Conde nume propriu
nume propriu (I3)
  • Conde