opțiuni

11 definiții pentru concupiscență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCUPISCÉNȚĂ s. f. (Livr.) Înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură. – Din fr. concupiscence, it. concupiscenza.

concupiscență sf [At: MDA ms / Pl: ~țe / E: fr concupiscence] Înclinare spre plăceri senzuale Si: (liv) luxură.

CONCUPISCÉNȚĂ s. f. Înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură. – Din fr. concupiscence, it. concupiscenza.

CONCUPISCÉNȚĂ s.f. Înclinare către plăceri senzuale, trupești; senzualitate. [Cf. lat. concupiscentia, fr. concupiscence, it. concupiscenza].

CONCUPISCÉNȚĂ s. f. înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură. (< fr. concupiscence, lat. concupiscentia)

CONCUPISCÉNȚĂ f. Atracție puternică spre plăcerile trupești. /<fr. concupiscence, lat. concupiscentia

*concupiscénță f., pl. e (lat. concupiscentia. V. cupiditate). Poftă (sensuală).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concupiscénță (livr.) s. f., g.-d. art. concupiscénței

concupiscénță s. f., g.-d. art. concupiscénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCUPISCÉNȚĂ s. (livr.) luxură. (~ unei persoane.)

CONCUPISCENȚĂ s. (livr.) luxură. (~ unei persoane.)

Intrare: concupiscență
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concupiscență
  • concupiscența
plural — —
genitiv-dativ singular
  • concupiscențe
  • concupiscenței
plural — —
vocativ singular —
plural —

concupiscență

etimologie: