2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCRETIZARE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. ♦ Operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială. – V. concretiza.

CONCRETIZARE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. ♦ Operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială. – V. concretiza.

concretizare sf [At: DA / Pl: ~zări / E: concretiza] 1 Prezentare concretă (2). 2 Materializare. 3 Operație a gândirii, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială.

CONCRETIZARE, concretizări, s. f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare. Cuvîntul este concretizarea noțiunii.

CONCRETIZARE s.f. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; materializare. ♦ Operație a gîndirii constînd în legarea generalului de experiența senzorială. [< concretiza].

CONCRETIZARE s. f. 1. acțiunea de a (se) concretiza; materializare. 2. (log.) operație a gândirii, legarea generalului de experiența senzorială. (< concretiza)

CONCRETIZA, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret. ♦ Tranz. și refl. A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. – Din fr. concrétiser.

CONCRETIZA, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret. ♦ Tranz. și refl. A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. – Din fr. concrétiser.

concretiza [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr concretiser] 1-2 vtr A (se) înfățișa în mod concret (2). 3-4 vt A da (sau a lua) ființă. 5-6 vtr A (se) realiza în mod practic Si: a (se) materializa. 7-8 vtr A (se) dezvolta.

CONCRETIZA, concretizez, vb. I. Tranz. A înfățișa în mod concret, a da expresie concretă. Epitetul și metafora nu adaugă o idee; ele numai concretizează ideea. IBRĂILEANU, S. 126. Rămîi uimit în fața acestui talent puternic care a concretizat o epocă și o lume într-un stil simplu și curgător ca un fluviu maiestos. DEMETRESCU, O. 166. ♦ (Cu privire la idei, proiecte, planuri etc.) A da ființă materială, a materializa, a realiza practic. Gorki a dezvoltat teoretic și a concretizat în opera sa literară teza metodei realismului socialist.Refl. Grija permanentă a partidului față de ridicarea nivelului de trai al minerilor s-a concretizat și prin stimulente morale și materiale. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 3/4.

CONCRETIZA vb. I. tr. A înfățișa în mod concret. ♦ tr., refl. (Cu privire la idei, planuri etc.) A (se) materializa, a (se) realiza practic. [< fr. concrétiser, cf. it. concretizzare].

CONCRETIZA vb. I. tr. a da un sens, un caracter concret. II. tr., refl. a (se) materializa, a (se) realiza practic. (< fr. concrétiser)

A SE CONCRETIZA se ~ea intranz. A căpăta o formă concretă; a deveni material; a se materializa. /<fr. concrétiser

A CONCRETIZA ~ez tranz. 1) A prezenta în mod concret. 2) A face să se concretizeze. /<fr. concrétiser

concretizà v. a da un sens, un caracter concret.

*concretizéz v. tr. (d. concret. Francejiĭ zic concréter, a solidifica). Daŭ un înțeles (un caracter) concret: în doŭă cuvinte îțĭ concretizează o ideĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concretizare s. f., g.-d. art. concretizării; pl. concretizări

concretizare s. f., g.-d. art. concretizării; pl. concretizări

concretizare s. f., g.-d. art. concretizării; pl. concretizări

concretiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. concretizez, 3 concretizea; conj. prez. 1 sg. să concretizez, 3 să concretizeze

concretiza (a ~) vb., ind. prez. 3 concretizea

concretiza vb., ind. prez. 1 sg. concretizez, 3 sg. și pl. concretizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCRETIZARE s. 1. incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. v. finalizare.

CONCRETIZARE s. 1. incarnare, întruchipare, întrupare, materializare, realizare, (rar) sensibilizare. (~ unei idei.) 2. (SPORT) finalizare, (fig.) fructificare. (~ unui atac la poarta adversă.)

CONCRETIZA vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest element.) 2. v. finaliza.

CONCRETIZA vb. 1. a (se) incarna, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum s-a ~ acest element.) 2. (SPORT) a finaliza, (fig.) a fructifica. (Și-a ~ acțiunea prin marcarea unui gol.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONCRETIZARE s. f. (< concretiza < fr. concretiser, cf. it. concretizzare): proces de câștigare a valorii concrete, de încorporare a unui sens concret, de înlocuire a unui sens abstract prin unul concret de către o parte de vorbire, în cadrul unui enunț (opus: deconcretizarev.).

Intrare: concretizare
concretizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concretizare
  • concretizarea
plural
  • concretizări
  • concretizările
genitiv-dativ singular
  • concretizări
  • concretizării
plural
  • concretizări
  • concretizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: concretiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concretiza
  • concretizare
  • concretizat
  • concretizatu‑
  • concretizând
  • concretizându‑
singular plural
  • concretizea
  • concretizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concretizez
(să)
  • concretizez
  • concretizam
  • concretizai
  • concretizasem
a II-a (tu)
  • concretizezi
(să)
  • concretizezi
  • concretizai
  • concretizași
  • concretizaseși
a III-a (el, ea)
  • concretizea
(să)
  • concretizeze
  • concretiza
  • concretiză
  • concretizase
plural I (noi)
  • concretizăm
(să)
  • concretizăm
  • concretizam
  • concretizarăm
  • concretizaserăm
  • concretizasem
a II-a (voi)
  • concretizați
(să)
  • concretizați
  • concretizați
  • concretizarăți
  • concretizaserăți
  • concretizaseți
a III-a (ei, ele)
  • concretizea
(să)
  • concretizeze
  • concretizau
  • concretiza
  • concretizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concretizare, concretizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cuvântul este concretizarea noțiunii. DLRLC
    • 1.1. Operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi concretiza DEX '09 DEX '98 DN

concretiza, concretizezverb

  • 1. A înfățișa în mod concret. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: abstractiza
    • format_quote Epitetul și metafora nu adaugă o idee; ele numai concretizează ideea. IBRĂILEANU, S. 126. DLRLC
    • format_quote Rămîi uimit în fața acestui talent puternic care a concretizat o epocă și o lume într-un stil simplu și curgător ca un fluviu maiestos. DEMETRESCU, O. 166. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A (se) materializa, a (se) realiza în mod practic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Gorki a dezvoltat teoretic și a concretizat în opera sa literară teza metodei realismului socialist. DLRLC
      • format_quote Grija permanentă a partidului față de ridicarea nivelului de trai al minerilor s-a concretizat și prin stimulente morale și materiale. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 3/4. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.