10 definiții pentru concrescență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCRESCENȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia.
CONCRESCENȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
concrescență sf [At: DA / Pl: ~țe / E: fr concrescence, lat concrescentia] (Med) Creștere patologică a două țesuturi împreună sau formațiuni anatomice, care, normal, ar trebui să fie separate Si: concrescent1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCRESCENȚĂ, concrescențe, s. f. (Med.) Creștere împreună, împreunare patologică a două țesuturi care, în mod normal, ar trebui să fie separate. Concrescența a două degete. Concrescența rinichilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCRESCENȚĂ s.f. Creștere împreună, patologică, a două țesuturi. [< lat. concrescentia, cf. it. concrescenza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCRESCENȚĂ s. f. creștere împreună, patologică, a două țesuturi sau organe. (< fr. concrescence, lat. concrescentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONCRESCENȚĂ ~e f. Unire patologică prin creștere a două țesuturi sau organe. /<fr. concrescence, lat. concrescentia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concrescență s. f., g.-d. art. concrescenței; pl. concrescențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concrescență s. f., g.-d. art. concrescenței; pl. concrescențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concrescență s. f., g.-d. art. concrescenței; pl. concrescențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CONCRESCÉNȚĂ (< fr., lat.) s. f. 1. Unire patologică a două țesuturi. 2. (GEOL.) Asociere a particulelor minerale care constituie o rocă sau un minereu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
concrescență, concrescențesubstantiv feminin
- 1. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Concrescența a două degete. Concrescența rinichilor. DLRLC
-
etimologie:
- concrescence DEX '09 DEX '98 MDN '00
- concrescentia DEX '09 DEX '98 DN