10 definiții pentru concrescență

concrescénță sf [At: DA / Pl: ~țe / E: fr concrescence, lat concrescentia] (Med) Creștere patologică a două țesuturi împreună sau formațiuni anatomice, care, normal, ar trebui să fie separate Și: concrescent1.

CONCRESCÉNȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia.

CONCRESCÉNȚĂ, concrescențe, s. f. Creștere împreună, unire patologică a două țesuturi, a două formații anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia.

CONCRESCÉNȚĂ, concrescențe, s. f. (Med.) Creștere împreună, împreunare patologică a două țesuturi care, în mod normal, ar trebui să fie separate. Concrescența a două degete. Concrescența rinichilor.

concrescénță s. f., g.-d. art. concrescénței; pl. concrescénțe

concrescénță s. f., g.-d. art. concrescénței; pl. concrescénțe

CONCRESCÉNȚĂ s.f. Creștere împreună, patologică, a două țesuturi. [< lat. concrescentia, cf. it. concrescenza].

CONCRESCÉNȚĂ s. f. creștere împreună, patologică, a două țesuturi sau organe. (< fr. concrescence, lat. concrescentia)

CONCRESCÉNȚĂ ~e f. Unire patologică prin creștere a două țesuturi sau organe. /<fr. concrescence, lat. concrescentia


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONCRESCÉNȚĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Unire patologică a două țesuturi. 2. (GEOL.) Asociere a particulelor minerale care constituie o rocă sau un minereu.

Intrare: concrescență
concrescență substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concrescență concrescența
plural concrescențe concrescențele
genitiv-dativ singular concrescențe concrescenței
plural concrescențe concrescențelor
vocativ singular
plural