2 intrări

6 definiții

concordíst, ~ă [At: DN3 / Pl: ~íști, e / E: fr concordiste] 1 a Referitor la concordism. 2-3 smf, a (Persoană) care practică concordismul.

CONCORDÍST, -Ă, concordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care practică concordismul. – Din fr. concordiste.

CONCORDÍST, -Ă, concordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care practică concordismul. – Din fr. concordiste.

concordíst s. m., adj. m., pl. concordíști; f. sg. concordístă, pl. concordíste

CONCORDÍST, -Ă adj. Referitor la concordism. // s.m. și f. Cel care practică concordismul. [< fr. concordiste].

CONCORDÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică concordismul. (< fr. concordiste)

Intrare: concordist (adj.)
concordist adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concordist concordistul concordistă concordista
plural concordiști concordiștii concordiste concordistele
genitiv-dativ singular concordist concordistului concordiste concordistei
plural concordiști concordiștilor concordiste concordistelor
vocativ singular
plural
Intrare: concordist (s.m.)
concordist substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concordist concordistul
plural concordiști concordiștii
genitiv-dativ singular concordist concordistului
plural concordiști concordiștilor
vocativ singular
plural