2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concordíst, ~ă [At: DN3 / Pl: ~iști, e / E: fr concordiste] 1 a Referitor la concordism. 2-3 smf, a (Persoană) care practică concordismul.

CONCORDÍST, -Ă, concordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care practică concordismul. – Din fr. concordiste.

CONCORDÍST, -Ă, concordiști, -ste, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care practică concordismul. – Din fr. concordiste.

CONCORDÍST, -Ă adj. Referitor la concordism. // s.m. și f. Cel care practică concordismul. [< fr. concordiste].

CONCORDÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică concordismul. (< fr. concordiste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concordíst s. m., adj. m., pl. concordíști; f. sg. concordístă, pl. concordíste

Intrare: concordist (adj.)
concordist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concordist
  • concordistul
  • concordistu‑
  • concordistă
  • concordista
plural
  • concordiști
  • concordiștii
  • concordiste
  • concordistele
genitiv-dativ singular
  • concordist
  • concordistului
  • concordiste
  • concordistei
plural
  • concordiști
  • concordiștilor
  • concordiste
  • concordistelor
vocativ singular
plural
Intrare: concordist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concordist
  • concordistul
  • concordistu‑
plural
  • concordiști
  • concordiștii
genitiv-dativ singular
  • concordist
  • concordistului
plural
  • concordiști
  • concordiștilor
vocativ singular
  • concordistule
  • concordiste
plural
  • concordiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concordist, -ă concordist (2) concordistă

  • 1. rar (Persoană) care practică concordismul.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: