2 intrări
- conclusivă
- concluziv conclusiv
18 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCLUZÍV, -Ă, concluzivi, -e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție concluzivă = propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție concluzivă. [Scris și: conclusiv, -ă] – Din fr. conclusif.
conclusiv, ~ă [At: EMINESCU, N. 83 / V: ~uziv / Pl: ~i, ~e / E: fr conclusif] 1 a Care constituie o concluzie (1). 2-3 sf, a (Grm; șîs propoziție ~ă) (Propoziție subordonată) care arată o urmare, o concluzie (1) a propoziției regente. 4 a (Grm; îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o conclusivă (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCLUSÍV, -Ă, conclusivi, -e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă = propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var.: concluzív, -ă adj.] – Din fr. conclusif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONCLUZÍV, -Ă, concluzive, adj. v. conclusiv.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CONCLUSÍV, -Ă, conclusivi, -e, adj. (Rar) Care constituie o concluzie, care conchide; care încheie (o discuție). (În forma concluziv) Două vorbe concluzive: – Cine este omul adevărat al acestor întîmplări- Dan ori Dionis? EMINESCU, N. 83. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă = propoziție (introdusă prin conjuncțiile «deci», «dar», «așadar», «prin urmare», «(care) va să zică», «așa că», «de (sau pentru, drept) aceea») care exprimă concluzia acțiunii sau stării din coordonata ei sau concluzia întregii discuții anterioare. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o asemenea propoziție. – Variantă: concluzív, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCLUZÍV, -Ă adj. v. conclusiv.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCLUSÍV, -Ă adj. (Rar) Care constituie o concluzie; care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă (și s.f.) = propoziție coordonată care arată o urmare, o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var. concluziv, -ă adj. / cf. it. conclusivo, fr. conclusif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCLUZÍV, -Ă adj. v. conclusiv.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCLUSÍV, -Ă adj. care constituie o concluzie; care conchide. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. (< fr. conclusif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONCLUSÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care conclude; exprimat în calitate de concluzie; concludent. Decizie ~ă. 2): Propoziție ~ă propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție ~ă conjuncție prin care se introduce o propoziție conclusivă. /<fr. conclusif, lat. conclusivus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
concluziv a. care conține o concluziune: propozițiune concluzivă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*concluzív, -ă adj. (mlat. conclusivus). Care conține o concluziune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!concluzív adj. m., pl. concluzívi; f. concluzívă, pl. concluzíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
conclusív adj. m., pl. conclusívi; f. sg. conclusívă, pl. conclusíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conclusiv
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
concluziv.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CONCLUSÍVĂ s. f. v. conclusiv [în DN].
- sursa: Neoficial
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCLUSÍV, -Ă adj. (cf. it. conclusivo, fr. conclusif): în sintagmele conjuncție coordonatoare conclusivă, coordonare conclusivă, locuțiune conjuncțională coordonatoare conclusivă și propoziție conclusivă (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
concluziv conclusiv
- 1. Care constituie o concluzie, care conchide.exemple
- Două vorbe concluzive: Cine este omul adevărat al acestor întîmplări – Dan ori Dionis? EMINESCU, N. 83.surse: DLRLC
- surse: DEX '09 DLRLC DN
- surse: DEX '09 DLRLC DN
-
etimologie:
- limba franceză conclusifsurse: DEX '09 DEX '98 DN