2 definiții pentru conciliar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCILIAR, -Ă adj. referitor la conciliu; sinodal. (<fr. conciliaire)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conciliar adj. m., pl. conciliari; f. sg. conciliară, pl. conciliare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: conciliar
conciliar adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
conciliar, conciliarăadjectiv
- 1. Referitor la conciliu. MDN '00sinonime: sinodal
etimologie:
- conciliaire MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.