15 definiții pentru conchistă concuistă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conchístă sf [At: BĂLCESCU, M. V. 8 / V: ~cís~, ~cuís~, ~nquí~ / Pl: ~te / E: it conquista] (ltm) 1 Cucerire. 2 Obiectul cuceririi. 3 Cucerire sentimentală.

CONCHÍSTĂ, conchiste, s. f. (Rar) Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie cucerită, sedusă. – Din it. conquista.

CONCHÍSTĂ, conchiste, s. f. (Italienism) Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie cucerită, sedusă. – Din it. conquista.

CONCHÍSTĂ, conchiste, s. f. (Italienism învechit) Cucerire; lucru cucerit. – Variantă: concuístă (pronunțat -cuis-tă) (BĂLCESCU, O. II 14) s. f.

CONCHÍSTĂ s.f. Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie sedusă, cucerită. [Var. concuistă s.f. / < it., sp. conquista].

CONCHÍSTĂ s. f. cucerire (amoroasă). ◊ femeie cucerită, sedusă. (<it. conquista)

CONCHÍSTĂ ~e f. 1) ist. Cucerire a pământurilor sud-americane de către spanioli (sec. XV-XVI). 2) fig. Cucerire amoroasă. /<it. conquista

conchistă f. cucerire: despotismul este sufletul conchistei BĂLC.

concuístă sf vz conchistă

CONCUÍSȚĂ s. f. v. conchistă.

CONCUÍSTĂ s. f. v. conchistă.

CONCUÍSTĂ s.f. v. conchistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conchístă (rar) s. f., g.-d. art. conchístei; pl. conchíste

conchístă s. f., pl. conchíste


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

conchístă (conchíste), – Cucerire. It. conquista (sec. XIX). La scriitorii din sec. XIX apare cu sensul său etimologic; astăzi, numai cu accepția de „cucerire amoroasă; persoană de la care s-au obținut favoruri”. – Der. concherant, s. m. (cuceritor), din fr. conquérant, astăzi rar; conchistador, s. m., (cuceritor), din sp. prin intermediul fr.

Intrare: conchistă
conchistă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conchistă
  • conchista
plural
  • conchiste
  • conchistele
genitiv-dativ singular
  • conchiste
  • conchistei
plural
  • conchiste
  • conchistelor
vocativ singular
plural
concuistă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concuistă
  • concuista
plural
  • concuiste
  • concuistele
genitiv-dativ singular
  • concuiste
  • concuistei
plural
  • concuiste
  • concuistelor
vocativ singular
plural

conchistă concuistă

  • 1. rar Cucerire (amoroasă).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cucerire
    • 1.1. Femeie cucerită, sedusă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: