13 definiții pentru conchistă

conchístă sf [At: BĂLCESCU, M. V. 8 / V: ~cís~, ~cuís~, ~nquí~ / Pl: ~te / E: it conquista] (ltm) 1 Cucerire. 2 Obiectul cuceririi. 3 Cucerire sentimentală.

CONCHÍSTĂ, conchiste, s. f. (Rar) Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie cucerită, sedusă. – Din it. conquista.

CONCHÍSTĂ, conchiste, s. f. (Italienism) Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie cucerită, sedusă. – Din it. conquista.

CONCHÍSTĂ, conchiste, s. f. (Italienism învechit) Cucerire; lucru cucerit. – Variantă: concuístă (pronunțat -cuis-tă) (BĂLCESCU, O. II 14) s. f.

conchístă (rar) s. f., g.-d. art. conchístei; pl. conchíste

conchístă s. f., pl. conchíste

CONCHÍSTĂ s.f. Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie sedusă, cucerită. [Var. concuistă s.f. / < it., sp. conquista].

CONCHÍSTĂ s. f. cucerire (amoroasă). ◊ femeie cucerită, sedusă. (<it. conquista)

conchístă (conchíste), – Cucerire. It. conquista (sec. XIX). La scriitorii din sec. XIX apare cu sensul său etimologic; astăzi, numai cu accepția de „cucerire amoroasă; persoană de la care s-au obținut favoruri”. – Der. concherant, s. m. (cuceritor), din fr. conquérant, astăzi rar; conchistador, s. m., (cuceritor), din sp. prin intermediul fr.

CONCHÍSTĂ ~e f. 1) ist. Cucerire a pământurilor sud-americane de către spanioli (sec. XV-XVI). 2) fig. Cucerire amoroasă. /<it. conquista

conchistă f. cucerire: despotismul este sufletul conchistei BĂLC.

*conchétă f., pl. e (fr. conquête. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (în amor). – Și conchistă, pl. e (it. conquista).

Intrare: conchistă
conchistă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conchistă conchista
plural conchiste conchistele
genitiv-dativ singular conchiste conchistei
plural conchiste conchistelor
vocativ singular
plural