2 definiții pentru conchiform
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conchiform adj. m., pl. conchiformi; f. sg. conchiformă, pl. conchiforme
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CONCHI- „cochilie, scoică”. ◊ L. concha „cochilie, scoică” > fr. conchi-, engl. id. > rom. conchi-. □ ~fer (v. -fer), adj., s. f. pl., (moluște) înzestrate cu cochilie; ~flor (v. -flor), adj., cu flori în formă de cochilie; ~form (v. -form), adj., în formă de cochilie de melc.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: conchiform
conchiform adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)