2 intrări

17 definiții

conchidére sf [At: DA / Pl: ~ri / E: conchide] 1 (Rar) Închidere. 2 Concluzie (1).

CONCHÍDERE s.f. Acțiunea de a conchide. [< conchide].

conchíde vi [At: ARISTIA, PLUT. / Pzi: conchíd / E: ml concludo, -ere] 1-2 (Construit absolut sau cu conjuncția ori cu prepoziția la, mai rar, cu pentru) A încheia, dând o soluție definitivă. 3 A trage o concluzie (2) din cele spuse sau din premise. 4 A formula concluzii (3) într-un proces. 5 A se pronunța pentru. 6 (Nob) A încheia un pact. 7 A lua o hotărâre Și: a decide. 8 A rezolva o afacere.

CONCHÍDE, conchíd, vb. III. Tranz. și intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] – Din lat. concludere (după închide).

CONCHÍDE, conchíd, vb. III. Tranz. și intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] – Din lat. concludere (după închide).

CONCHÍDE, conchíd, vb. III. Tranz. A trage o concluzie, a încheia, a sfîrși (o expunere, o cercetare etc.). Examinind probele din dosar, apărarea a conchis că acuzatul nu e vinovat.Intranz. (Construit cu prep. «prin»), «pentru», rar «la») Dintr-o premisă afirmativă și una negativă nu se poate conchide printr-o concluzie afirmativă. – Forme gramaticale: perf. s. conchisei, part. conchis.

conchíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conchíd; conj. prez. 3 să conchídă; ger. conchizấnd; part. conchís

conchíde vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. conchíd; conj. prez. 3 sg. și pl. conchídă; ger. conchizând; part. conchís

CONCHÍDE vb. a încheia, a sfârși, (livr.) a concluziona. (Vorbitorul a ~ astfel...)

CONCHÍDE vb. III. tr., intr. A trage o concluzie, a conclude; a încheia. [P.i. conchíd, 3 -de, perf.s. -isei, conj. -dă, ger. -izând. [< lat. concludere, după închide].

CONCHÍDE vb. tr., intr. a trage o concluzie; a conclude. (după lat. concludere)

conchíde (-d, -ís), vb. – A trage o concluzie, a încheia. Lat. concludere (sec. XIX), modificat ca includereînchide.Der. concluzie, s. f. din fr.; concludent, adj., din lat. concludens; conclusiv, adj. din fr.

A CONCHÍDE conchíd 1. tranz. A termina, trăgând o concluzie; a concluziona; a conclude. 2. intranz. A evidenția principalul din cele făcute anterior; a trage o concluzie; a concluziona. /<lat. concludere

conchide v. 1. a încheia definitiv, a termina (o cuvântare sau povestire); 2. a trage o consecvență; 3. a fi de părere, a se pronunța pentru: advocatul conchise pentru pedeapsa cu moarte.

*conclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. con-clúdere, d. clúdere, a închide. V. închid, cheĭe). Termin, finesc, încheĭ. Scot o concluziune. V. intr. Daŭ concluziunĭ. Opinez: a conclude pentru cea maĭ gravă pedeapsă. – Fals conchid, după cum ar fi fals exchid îld. exclud.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONCHÍDE vb. a încheia, a sfîrși, (livr.) a concluziona. (Vorbitorul a ~ astfel...)

Intrare: conchide
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conchide conchidere conchis conchizând singular plural
conchide conchideți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conchid (să) conchid conchideam conchisei conchisesem
a II-a (tu) conchizi (să) conchizi conchideai conchiseși conchiseseși
a III-a (el, ea) conchide (să) conchi conchidea conchise conchisese
plural I (noi) conchidem (să) conchidem conchideam conchiserăm conchiseserăm, conchisesem*
a II-a (voi) conchideți (să) conchideți conchideați conchiserăți conchiseserăți, conchiseseți*
a III-a (ei, ele) conchid (să) conchi conchideau conchiseră conchiseseră
Intrare: conchidere
conchidere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conchidere conchiderea
plural conchideri conchiderile
genitiv-dativ singular conchideri conchiderii
plural conchideri conchiderilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)