CONCHI-/CONCO- elem. „cochilie, scoică”, „cornet nazal”. (<fr., engl. conchi-, concho-, cf. lat. concha, gr. konkhe, cochilie)

CONCO- elem. conchi-.

CONCHI- „cochilie, scoică”. ◊ L. concha „cochilie, scoică” > fr. conchi-, engl. id. > rom. conchi-. □ ~fer (v. -fer), adj., s. f. pl., (moluște) înzestrate cu cochilie; ~flor (v. -flor), adj., cu flori în formă de cochilie; ~form (v. -form), adj., în formă de cochilie de melc.

CONCO- „cochilie, cornet nazal”. ◊ gr. konkhos „cochilie, scoică” > fr. concho-, engl. id., germ. koncho- > rom. conco-. □ ~id (v. -id), adj., în formă de scoică; ~idă (v. -id), s. f., 1. Curbă plană obținută dintr-o curbă dată, cu ajutorul unui punct fix și al unei secante care se rotește, sprijinindu-se pe punctul fix. 2. Profil al unui fus de coloană arhitectonică; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiul cochiliilor; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în concotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., rezecție chirurgicală a cornetelor nazale.