9 definiții pentru concherant

concheránt, ~ă smf, a [At: BĂLCESCU, M. V. 615 / V: ~cue~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr conquérant] (Frm; nob) 1-2 (Om) cuceritor.

CONCHERÁNT, -Ă, concheranți, -te, adj. (Înv.) Cuceritor. – Din fr. conquérant.

CONCHERÁNT, -Ă, concheranți, -te, adj. (Franțuzism) Cuceritor. – Din fr. conquérant.

concheránt (înv.) adj. m., pl. concheránți; f. concherántă, pl. concheránte

concheránt adj. m., pl. concheránți; f. sg. concherántă, pl. concheránte

CONCHERÁNT s., adj. v. cuceritor, ocupant.

CONCHERÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Cuceritor. [< fr. conquérant].

CONCHERÁNT, -Ă adj. (rar) cuceritor. (<fr. conquérant)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

concheránt s., adj. v. CUCERITOR. OCUPANT.

Intrare: concherant
concherant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concherant concherantul concherantă concheranta
plural concheranți concheranții concherante concherantele
genitiv-dativ singular concherant concherantului concherante concherantei
plural concheranți concheranților concherante concherantelor
vocativ singular
plural