9 definiții pentru concherant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concheránt, ~ă smf, a [At: BĂLCESCU, M. V. 615 / V: ~cue~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr conquérant] (Frm; nob) 1-2 (Om) cuceritor.

CONCHERÁNT, -Ă, concheranți, -te, adj. (Înv.) Cuceritor. – Din fr. conquérant.

CONCHERÁNT, -Ă, concheranți, -te, adj. (Franțuzism) Cuceritor. – Din fr. conquérant.

CONCHERÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Cuceritor. [< fr. conquérant].

CONCHERÁNT, -Ă adj. (rar) cuceritor. (<fr. conquérant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concheránt (înv.) adj. m., pl. concheránți; f. concherántă, pl. concheránte

concheránt adj. m., pl. concheránți; f. sg. concherántă, pl. concheránte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCHERÁNT s., adj. v. cuceritor, ocupant.

concherant s., adj. v. CUCERITOR. OCUPANT.

Intrare: concherant
concherant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concherant
  • concherantul
  • concherantu‑
  • concherantă
  • concheranta
plural
  • concheranți
  • concheranții
  • concherante
  • concherantele
genitiv-dativ singular
  • concherant
  • concherantului
  • concherante
  • concherantei
plural
  • concheranți
  • concheranților
  • concherante
  • concherantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concherant

etimologie: