opțiuni
  • info

11 definiții pentru concetățeană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCETĂȚEAN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).

CONCETĂȚEAN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen).

CONCETĂȚEAN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Cetățean al aceluiași stat (în raport cu ceilalți cetățeni); compatriot. [Poetul] trebuie să trezească gîndurile adormite ale concetățenilor săi. GHEREA, ST. CR. I 254. ♦ Cetățean din același oraș cu altul. Inapoindu-mă în orașul natal, am regăsit pe vechii mei concetățeni.

CONCETĂȚEAN, -Ă s.m. și f. Cetățean al unui stat considerat în raport cu ceilalți cetățeni; compatriot. ♦ Cetățean al unui oraș considerat în raport cu ceilalți cetățeni ai aceluiași oraș; concitadin. [< con- + cetățean, după fr. concitoyen].

CONCETĂȚEAN, -Ă s. m. f. cetățean al unui stat, al unui oraș, considerat în raport cu ceilalți cetățeni. (după fr. concitoyen)

CONCETĂȚEAN ~eană (~eni,~ene) m. și f. Fiecare dintre doi sau mai mulți cetățeni ai aceluiași stat în raport unul față de celălalt. /con- + cetățean

*concetățeán, -că s. (con și cetățean, d. fr. concitoyen). Care e din acelașĭ oraș orĭ sat cu altu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concetățeană s. f., g.-d. art. concetățenei; pl. concetățene

concetățeană s. f., g.-d. art. concetățenei; pl. concetățene

concetățeană s. f. → cetățeană

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCETĂȚEAN s. v. compatriot.

CONCETĂȚEAN s. (înv. și reg.) poporan, (înv.) pîrgar. (Un ~ de-ai noștri.)

Intrare: concetățeană
concetățeană substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concetățeană
  • concetățeana
plural
  • concetățene
  • concetățenele
genitiv-dativ singular
  • concetățene
  • concetățenei
plural
  • concetățene
  • concetățenelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concetățean, concetățenisubstantiv masculin
concetățeană, concetățenesubstantiv feminin

  • 1. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: compatriot concitadin
    • format_quote [Poetul] trebuie să trezească gîndurile adormite ale concetățenilor săi. GHEREA, ST. CR. I 254. DLRLC
    • format_quote Înapoindu-mă în orașul natal, am regăsit pe vechii mei concetățeni. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.