2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCATENARE, concatenări, s. f. Acțiunea de a concatena și rezultatul ei. – V. concatena. definiție circulară
CONCATENA, concatenez, vb. I. Tranz. A efectua o concatenare. – Din lat. concatenare. definiție circulară
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
concatena vb. tranz. A lega, a conecta mai multe entități în lanț. Din engl. concatenate
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concatenare s. f., g.-d. art. concatenării; pl. concatenări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concatenare s. f., g.-d. art. concatenării; pl. concatenări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
concatena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. concatenez, 3 concatenează; conj. prez. 1 sg. să concatenez, 3 să concateneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concatena (a concatena) vb., ind. prez. 3 concatenează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CONCATENÁRE (< fr., lat.) s. f. (CHIM.) Înșiruire, alipire a diverselor elemente. ♦ (INFORM.) Operație care permite formarea unui nou vector, prin alăturarea a doi sau mai mulți vectori dați; juxtapunere.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
concatenare, concatenărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a concatena și rezultatul ei. DEX '09
- 1.1. Înșiruire, alipire a diverselor elemente. DE
- 1.2. Operație care permite formarea unui nou vector, prin alăturarea a doi sau mai mulți vectori dați. DEsinonime: juxtapunere
-
etimologie:
- concatena DEX '09
concatena, concatenezverb
- 1. A efectua o concatenare. DEX '09
etimologie:
- concatenare DEX '09