9 definiții pentru concasor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONCASOR, concasoare, s. n. Mașină de sfărâmat materiale dure, folosită în industriile extractive sau de prelucrare. – Din fr. concasseur.
CONCASOR, concasoare, s. n. Mașină de sfărâmat materiale dure, folosită în industriile extractive sau de prelucrare. – Din fr. concasseur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
concasor sn [At: LTR2 / Pl: ~oare / E: concasa + -tor] Mașină care sfărâmă materialele dure și semidure (minereuri, cărbuni, piatră etc.) și care este folosită în industriile extractive sau de prelucrare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCASOR, concasoare, s. n. Mașină de sfărîmat materiale dure (minereuri, cărbuni, piatră etc.) și care e folosită în industriile extractive sau de prelucrare. Concasorul cu ciocanul lui puternic sfărîma pietrele de pirită, umplînd curtea cu huruitul lui înfundat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 167-168, 6/1. Un nor de praf alb învăluie tot timpul concasorul, acoperind cu un strat gros fața, mîinile și hainele oamenilor. BOGZA, C. O. 182.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONCASOR s.n. Mașină de sfărîmat materiale dure, folosită în industriile extractive sau de prelucrare. [Cf. fr. concasseur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONCASOR s. n. utilaj de sfărâmat materiale (semi)dure, în industriile extractive sau de prelucrare. (<fr. concasseur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
CONCASOR ~oare n. Mașină folosită pentru a concasa materiale dure. /<fr. concasseur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
concasor s. n., pl. concasoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
concasor s. n., pl. concasoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
concasor s. n., pl. concasoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
concasor, concasoaresubstantiv neutru
- 1. Mașină de sfărâmat materiale dure, folosită în industriile extractive sau de prelucrare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Concasorul cu ciocanul lui puternic sfărîma pietrele de pirită, umplînd curtea cu huruitul lui înfundat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 167-168, 6/1. DLRLC
- Un nor de praf alb învăluie tot timpul concasorul, acoperind cu un strat gros fața, mîinile și hainele oamenilor. BOGZA, C. O. 182. DLRLC
-
etimologie:
- concasseur DEX '09 DEX '98 DN