opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCASARE s. f. Acțiunea de a concasa și rezultatul ei. – V. concasa.

CONCASARE s. f. Acțiunea de a concasa și rezultatul ei. – V. concasa.

concasare sf [At: LTR2 / Pl: ~sări / E: fr concasser] Sfărâmare a unui material solid în părți mai mici cu ajutorul concasorului Si: concasat1.

CONCASARE s.f. Acțiunea de a concasa și rezultatul ei. [< concasa].

concasare s. f. 1966 Acțiunea de a concasa și rezultatele ei v. presortare (din concasa; cf. fr. concassage; D.Min., LTR; DEX, DN3)

CONCASA, concasez, vb. I. Tranz. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser.

CONCASA, concasez, vb. I. Tranz. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser.

concasa vt [At: DEX2 / Pzi: ~sez / E: fr concasser] A sfărâma un material solid în bucăți mici, cu ajutorul concasorului.

CONCASA vb. I. tr. A sfărîma un material solid, a fărîmița. [< fr. concasser].

CONCASA vb. tr. a sfărâma un material solid, a fărâmița. (<fr. concasser, lat. conquassare)

A CONCASA ~ez tranz. (piatră, cărbuni, minereuri etc.) A sparge în bucăți mici; a fărâmița. /<fr. concasser

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concasare s. f., g.-d. art. concasării

concasare s. f., g.-d. art. concasării

concasare s. f., g.-d. art. concasării

concasa (a ~) vb., ind. prez. 1 concasez, 3 concasează; conj. prez. 1 să concasez, 3 să concaseze

concasa (a ~) vb., ind. prez. 3 concasează

concasa vb., ind. prez. 1 sg. concasez, 3 sg. și pl. concasează

Intrare: concasare
concasare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concasare
  • concasarea
plural
  • concasări
  • concasările
genitiv-dativ singular
  • concasări
  • concasării
plural
  • concasări
  • concasărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: concasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concasa
  • concasare
  • concasat
  • concasatu‑
  • concasând
  • concasându‑
 singular plural
  • concasează
  • concasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concasez
 (să)
  • concasez
  • concasam
  • concasai
  • concasasem
a II-a (tu)
  • concasezi
 (să)
  • concasezi
  • concasai
  • concasași
  • concasaseși
a III-a (el, ea)
  • concasează
 (să)
  • concaseze
  • concasa
  • concasă
  • concasase
plural I (noi)
  • concasăm
 (să)
  • concasăm
  • concasam
  • concasarăm
  • concasaserăm
  • concasasem
a II-a (voi)
  • concasați
 (să)
  • concasați
  • concasați
  • concasarăți
  • concasaserăți
  • concasaseți
a III-a (ei, ele)
  • concasează
 (să)
  • concaseze
  • concasau
  • concasară
  • concasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concasare, concasărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a concasa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi concasa DEX '09 DEX '98 DN

concasa, concasezverb

  • 1. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: fărâmița
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.