2 definiții pentru conarui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conarui vt [At: DA ms / Pzi: ~ésc / E: nct] (Reg) A povățui.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

conaruí vb. I (înv.) a învăța pe cineva, a povățui.

Intrare: conarui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conarui
  • conaruire
  • conaruit
  • conaruitu‑
  • conaruind
  • conaruindu‑
singular plural
  • conaruiește
  • conaruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conaruiesc
(să)
  • conaruiesc
  • conaruiam
  • conaruii
  • conaruisem
a II-a (tu)
  • conaruiești
(să)
  • conaruiești
  • conaruiai
  • conaruiși
  • conaruiseși
a III-a (el, ea)
  • conaruiește
(să)
  • conaruiască
  • conaruia
  • conarui
  • conaruise
plural I (noi)
  • conaruim
(să)
  • conaruim
  • conaruiam
  • conaruirăm
  • conaruiserăm
  • conaruisem
a II-a (voi)
  • conaruiți
(să)
  • conaruiți
  • conaruiați
  • conaruirăți
  • conaruiserăți
  • conaruiseți
a III-a (ei, ele)
  • conaruiesc
(să)
  • conaruiască
  • conaruiau
  • conarui
  • conaruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)