4 definiții pentru conacciu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
conacciu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. III, 292/22 / V: conaciu / Pl: ~ii / E: tc konakçy] (Tcî) 1 Persoană însărcinată cu pregătirea conacului (3) pentru găzduirea oaspeților de seamă care călătoreau prin țară Si: (înv) conăcar1 (1), cafartir. 2 (Îc) ~ baș Căpetenia conacciilor (1). 3 (Rar) Hangiu. 4 (Prin apropiere de conăcar22) Colăcar.
conaccíŭ m. (turc. konakğy). Vechĭ. Conăcar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
conaciu sf vz conacciu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
conăcár m. (d. conac). Vechĭ. Cel ce îngrijea de conacu domnuluĭ orĭ al boĭerilor orĭ al Turcilor însemnațĭ care călătoreaŭ pin țară (numit și conacciŭ). Azĭ. Mold. Cavaler de onoare călăreț la nunțile de la țară, numit și conocar, conăcaș și conocaș (Mold. sud) și (infl. de colac) colăcar, colăcaș, colăcer și (Munt. vest) colăcel și (infl. de olac) olăcaș (Olt.). În Mold. și vornicel, în Trans. și pocînzeŭ. V. olăcar și stolnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni