2 intrări

10 definiții

CONAȚIONÁL, -Ă, conaționali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune. [Pr.: -ți-o-] – Co(n)1- + național.

CONAȚIONÁL, -Ă, conaționali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune. [Pr.: -ți-o-] – Co(n)1- + național.

CONAȚIONÁL, -Ă, conaționali, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din aceeași națiune cu ea. – Pronunțat: -ți-o-.

conaționál (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. conaționáli; adj. f., s. f. conaționálă, pl conaționále

conaționál adj., s. m. (sil. -ți-o-) → național

CONAȚIONÁL s. v. compatriot.

CONAȚIONÁL, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte din aceeași națiune cu alta, considerată în raport cu aceasta. [Pron. -ți-o-. / cf. it. connazionale].

CONAȚIONÁL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face parte din aceeași națiune cu cineva. (<it. connazionale)

CONAȚIONÁL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face parte din aceeași națiune. [Sil. -ți-o-] /co- + național


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONAȚIONÁL s. compatriot, (înv.) patriót, simpatriót.

Intrare: conațional (adj.)
conațional adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conațional conaționalul conaționa conaționala
plural conaționali conaționalii conaționale conaționalele
genitiv-dativ singular conațional conaționalului conaționale conaționalei
plural conaționali conaționalilor conaționale conaționalelor
vocativ singular
plural
Intrare: conațională
conațională substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conaționa conaționala
plural conaționale conaționalele
genitiv-dativ singular conaționale conaționalei
plural conaționale conaționalelor
vocativ singular
plural