2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

A CONĂCĂRÍ ~ésc intranz. A fi conăcar; a practica ocupația de conăcar. /Din conăcar

colăcărésc, V. conăcăresc.

conăcărésc v. intr. (d. canăcar). Funcționez ca conăcar la nuntă. – Și conoc- și colăc-.

Intrare: conăcărire
conăcărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conăcărire
  • conăcărirea
plural
  • conăcăriri
  • conăcăririle
genitiv-dativ singular
  • conăcăriri
  • conăcăririi
plural
  • conăcăriri
  • conăcăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: conăcări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conăcări
  • conăcărire
  • conăcărit
  • conăcăritu‑
  • conăcărind
  • conăcărindu‑
singular plural
  • conăcărește
  • conăcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conăcăresc
(să)
  • conăcăresc
  • conăcăream
  • conăcării
  • conăcărisem
a II-a (tu)
  • conăcărești
(să)
  • conăcărești
  • conăcăreai
  • conăcăriși
  • conăcăriseși
a III-a (el, ea)
  • conăcărește
(să)
  • conăcărească
  • conăcărea
  • conăcări
  • conăcărise
plural I (noi)
  • conăcărim
(să)
  • conăcărim
  • conăcăream
  • conăcărirăm
  • conăcăriserăm
  • conăcărisem
a II-a (voi)
  • conăcăriți
(să)
  • conăcăriți
  • conăcăreați
  • conăcărirăți
  • conăcăriserăți
  • conăcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • conăcăresc
(să)
  • conăcărească
  • conăcăreau
  • conăcări
  • conăcăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)