conacarie sf vz conăcărie

conăcărie sf [At: CREANGĂ, GL. / V: ~nocarie, ~năcer~, ~noc~, ~nacar~ / Pl: ~ii / E: conăcar² + -ie] (Reg) Orație de nuntă (făcută de colăcari).

conăcerie sf vz conăcărie

conocărie sf vz conăcărie^[1] corectat(ă)

conocerie sf vz conăcerie

CONĂCĂRIE. CONĂCĂȘIE sf. = COLĂCERIE: pe la ce școli a învățat de știe a spune... conăcăria pe la nunți? (CRG.).

❍ CONĂCĂȘIE 👉 CONĂCĂRIE.

CONĂCĂRIE, conăcarii, s. f. (Regional) Orație de nuntă; urare făcută mirilor. Oare Grigore a lui Petre Lucăi, de la noi din sat, pe la ce școli a învățat, de știe a spune atîtea bongoase și conăcăria pe la nunți? CREANGĂ, A. 13.

A CONĂCĂRI ~esc intranz. A fi conăcar; a practica ocupația de conăcar. /Din conăcar

CONĂCĂRIE ~i f. Orație de nuntă rostită de conăcari în cinstea mirilor și a oaspeților. [Art. conăcăria; G.-D. conăcăriei; Sil. -ri-e] /conăcar + suf. ~ie

conăcărie (conocărie) f. Mold. orație de nuntă: conocăria pe la nunți CR.

colăcărésc, V. conăcăresc.

colăcăríe, V. conăcărie.

conăcărésc v. intr. (d. canăcar). Funcționez ca conăcar la nuntă. – Și conoc- și colăc-.

conăcărie f. Calitatea de conăcar. Epitalam. – Și conoc- și colăc-.

conocărie f. V. conăcărie.

conăcărie (reg.) s. f., art. conăcăria, g.-d. art. conăcăriei; pl. conăcării, art. conăcăriile (desp. -ri-i-)

conăcărie (reg.) s. f., art. conăcăria, g.-d. art. conăcăriei; pl. conăcării, art. conăcăriile

conăcărie s. f., art. conăcăria, g.-d. art. conăcăriei; pl. conăcării, art. conăcăriile

CONĂCĂRIE s. v. colăcărie, orație.

conăcărie s. v. COLĂCĂRIE. ORAȚIE.