conștiință sf [At: DOSOFTEI, MOL. 114 / V: ~ienție, (înv) cuscii~, ~scii~, ~ienție / P: ~ști-in~ / Pl: ~țe / E: fr conscience, lat conscientia] 1 (Flz) Intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență. 2 Cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său. 3 Înțelegere. 4 (Îs) ~ socială Ansamblu de reprezentări, idei, concepții, cunoștințe, mentalități ale unei colectivități umane, care reflectă condițiile de existență ale acesteia, precum și psihologia socială a oamenilor. 5 (Îs) ~ de clasă Sentiment de apartenență a individului la o anumită clasă socială. 6 Gândire. 7 Sentiment de responsabilitate morală a individului față de propria sa conduită. 8 (Îs) Caz (sau proces) de ~ Dificultate a individului, confruntat cu o problemă morală, greu de rezolvat, de a lua o hotărâre corectă. 9 (Îs) Mustrare de ~ Remușcare. 10 (Îe) A fi cu ~ța împăcată sau a nu avea nimic pe ~ A fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor morale sau a legilor statului. 11 (Îe) A fi fără ~ A fi lipsit de scrupule. 12 (Îe) A avea o ~ foarte largă A fi foarte îngăduitor cu greșelile lui sau ale altora. 13 (Îe) Cu mâna pe ~ Cu toată sinceritatea. 14 (Îs) Libertate de ~ Drept recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică, politică etc. 15 (Rar; imp) Cunoștință. 16 (Imp; îe) A-și pierde ~ța A-și pierde cunoștința. 17 Conștiinciozitate. corectat(ă)