7 definiții pentru comuniant

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMUNIANT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.

COMUNIANT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.

comuniant, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: ~ni-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr communiant] 1-2 (Persoană) care primește comuniunea (3). 3-4 (Persoană) care face comuniunea (3).

COMUNIANT, -Ă s.m.f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].

COMUNIANT, -Ă s. m. f. cel care primește, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comuniant (desp. -ni-ant) s. m., pl. comunianți

comuniant (-ni-ant) s. m., pl. comunianți

comuniant s. m. (sil. -ni-ant), pl. comunianți

Intrare: comuniant
  • silabație: -ni-ant info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comuniant
  • comuniantul
  • comuniantu‑
plural
  • comunianți
  • comunianții
genitiv-dativ singular
  • comuniant
  • comuniantului
plural
  • comunianți
  • comunianților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comuniant, comunianțisubstantiv masculin
comuniantă, comuniantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care primește comuniunea; persoană care face comuniunea. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.