10 definiții pentru comuniant

comuniánt, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: ~ni-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr communiant] 1-2 (Persoană) care primește comuniunea (3). 3-4 (Persoană) care face comuniunea (3).

COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.

COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.

comuniánt (-ni-ant) s. m., pl. comuniánți

comuniánt s. m. (sil. -ni-ant), pl. comuniánți

COMUNIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].

COMUNIÁNT, -Ă s.m.f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].

COMUNIÁNT, -Ă s. m. f. cel care primește, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)

comuniántă (-ni-an-) s. f., g.-d. art. comuniántei; pl. comuniánte

comuniántă s. f. (sil. -ni-an-), pl. comuniánte

Intrare: comuniant
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comuniant comuniantul
plural comunianți comunianții
genitiv-dativ singular comuniant comuniantului
plural comunianți comunianților
vocativ singular
plural