6 definiții pentru comuniant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.
COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
comuniánt, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: ~ni-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr communiant] 1-2 (Persoană) care primește comuniunea (3). 3-4 (Persoană) care face comuniunea (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMUNIÁNT, -Ă s.m.f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMUNIÁNT, -Ă s. m. f. cel care primește, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
comuniánt (-ni-ant) s. m., pl. comuniánți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comuniánt s. m. (sil. -ni-ant), pl. comuniánți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ni-ant
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
comuniant comuniantă
- 1. Persoană care primește comuniunea; persoană care face comuniunea.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- limba franceză communiantsurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN