opțiuni

6 definiții pentru comuniant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.

COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.

comuniánt, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: ~ni-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr communiant] 1-2 (Persoană) care primește comuniunea (3). 3-4 (Persoană) care face comuniunea (3).

COMUNIÁNT, -Ă s.m.f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].

COMUNIÁNT, -Ă s. m. f. cel care primește, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comuniánt (-ni-ant) s. m., pl. comuniánți

comuniánt s. m. (sil. -ni-ant), pl. comuniánți

Intrare: comuniant
  • silabație: -ni-ant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comuniant
  • comuniantul
  • comuniantu‑
plural
  • comunianți
  • comunianții
genitiv-dativ singular
  • comuniant
  • comuniantului
plural
  • comunianți
  • comunianților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comuniant comuniantă

  • 1. Persoană care primește comuniunea; persoană care face comuniunea.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: