opțiuni
  • info

12 definiții pentru comunal

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMUNAL, -Ă, comunali, -e, adj. Al comunei, privitor la comună. – Din fr. communal, lat. communalis.

COMUNAL, -Ă, comunali, -e, adj. Al comunei, privitor la comună. – Din fr. communal, lat. communalis.

comunal, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 10 / Pl: ~i, ~e / E: fr communal, lat communalis] 1 Care provine de la comună (1). 2 Referitor la comună (1). 3 Specific comunei (1). 4 Care aparține comunei (1). 5 De comună (1).

COMUNAL, -Ă adj. De comună, referitor la comună; care unește două sau mai multe comune. [ < fr. communal].

COMUNAL, -Ă adj. referitor la comună; care aparține comunei. (<fr. communal, lat. communalis)

COMUNAL ~ă (~i, ~e) Care ține de o comună; referitor la o comună. Școală ~ă. /<fr. communal, lat. communalis

comunal a. relativ la comună, ce ține de comună: școală comunală, consiliu comunal.

*comunál, -ă adj. (fr. communal). Al comuneĭ, municipal: consiliu comunal.

COMUNĂL, -Ă, comunali, -e, adj. Al comunei, privitor la comună. V. municipal. Fonduri comunale. Proprietate comunală. Sfat popular comunal. ▭ Orașele ce își dobîndiseră și își păstrară libertatea lor, constituindu-se pe principiul comunal, se ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fiecare an și compusă de un județ și de doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 14.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comunal adj. m., pl. comunali; f. comunală, pl. comunale

comunal adj. m., pl. comunali; f. comunală, pl. comunale

comunal adj. m., pl. comunali; f. sg. comunală, pl. comunale

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

taur comunal expr. bărbat viril.

Intrare: comunal
comunal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comunal
  • comunalul
  • comunalu‑
  • comunală
  • comunala
plural
  • comunali
  • comunalii
  • comunale
  • comunalele
genitiv-dativ singular
  • comunal
  • comunalului
  • comunale
  • comunalei
plural
  • comunali
  • comunalilor
  • comunale
  • comunalelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comunal, comunalăadjectiv

  • 1. Al comunei, privitor la comună. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fonduri comunale. Proprietate comunală. Sfat popular comunal. DLRLC
    • format_quote Orașele ce își dobîndiseră și își păstrară libertatea lor, constituindu-se pe principiul comunal, se ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fiecare an și compusă de un județ și de doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.