3 definiții pentru comtemplator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
contemplator, ~oare smf, a [At: CĂLINESCU, I, 275 / Pl: ~i, ~oare / E: fr contemplateur, lat contemplator] 1-2 (Persoană) care contemplă.
contemplator a. și m. care contemplă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!contemplator adj. m., s. m., pl. contemplatori; adj. f., s. f. sg. și pl. contemplatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: comtemplator
comtemplator adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |