12 definiții pentru componență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPONENȚĂ, componențe, s. f. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. – Compon[ent] + suf. -ență (după absent-absență).

COMPONENȚĂ, componențe, s. f. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. – Compon[ent] + suf. -ență (după absent-absență).

componență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: compon[ent] + -ență] Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate Si: alcătuire, compoziție.

COMPONENȚĂ, componențe, s. f. Reunire într-un tot a mai multor elemente; compoziție, alcătuire. Componența guvernului.

COMPONENȚĂ s.f. Reunire a mai multor elemente într-un întreg; compoziție, alcătuire. [< component]

COMPONENȚĂ s. f. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. (< compon/ent/ + -ență)

COMPONENȚĂ ~e f. 1) Modalitate de structurare internă a elementelor componente ale unui întreg; compoziție. 2) Ansamblu de elemente componente; compoziție. /compon[ent] + suf. ~ență

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

componență s. f., g.-d. art. componenței; pl. componențe

componență s. f., g.-d. art. componenței; pl. componențe

componență s. f., g.-d. art. componenței; pl. componențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPONENȚĂ s. alcătuire, compoziție, structură. (Comisia are următoarea ~...)

COMPONENȚĂ s. alcătuire, compoziție, structură. (Comisia are următoarea ~...)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COMPONENȚĂ. Subst. Componență, compoziție, alcătuire, alcătuială, formație, formare, întocmire, constituire, organizare, orînduire, structură, sistem; formulă, combinație. Conținut, cuprins, componență, cuprindere (rar), masă. Combinare, îmbinare, împletire (fig), reunire; întreg, ansamblu. Parte componentă, parte integrantă, component(ă), constituent, formant, element; ingredient, ingrediență (ieșit din uz), accesoriu; parte, porțiune, fragment, bucată, segment, fracțiune. Particulă, moleculă, atom, părticică (dim.), părticea (dim.), crîmpei, frîntură, fărîmă. Piesă, subansamblu, organ, detaliu. Membru; participant, părtaș; coechipier; aliat; asociat. Adj. Component, alcătuitor, constitutiv, constituent, constituant; structural. Cuprins, inclus. Compus, constituit, combinat, îmbinat. Vb. A se compune din..., a fi format din..., a fi alcătuit din..., a consta din..., a consista din..., a fi constituit din...; a conține, a cuprinde, a include, a încadra, a îngloba; a totaliza, a însuma, a număra. A face parte din..., a aparține de..., a ține de..., a fi unul din..., a intra în componența..., a se încadra, a se integra; a se alia, a se asocia. A compune, a constitui, a alcătui, a forma, a structura, a face un întreg, a întregi; a însuma, a totaliza. V. asociere, bucată, formă, includere, structură.

Intrare: componență
componență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • componență
  • componența
plural
  • componențe
  • componențele
genitiv-dativ singular
  • componențe
  • componenței
plural
  • componențe
  • componențelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

componență, componențesubstantiv feminin

etimologie:
  • Compon[ent] + sufix -ență (după absent, absență). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.