2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLICAT, -Ă, complicați, -te, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente; greu de descurcat sau de înțeles; încurcat, încâlcit. – V. complica.

COMPLICAT, -Ă, complicați, -te, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente; greu de descurcat sau de înțeles; încurcat, încâlcit. – V. complica.

complicat2, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 14/16 / Pl: ~ați, ~e / E: complica] 1 Alcătuit din (prea) multe elemente. 2-3 Greu de descurcat sau de înțeles Si: încurcat, încâlcit.

complicat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: complica] 1-2 Complicare (1-2).

COMPLICAT, -Ă, complicați, -le, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente, multiplu; greu de descurcat sau de înțeles, încurcat, încîlcit. Viața e ceva mai complicată decît în romanele tale. C. PETRESCU, Î. I 8. Această strofă, care pare atît de complicată, se citește ușor, ca proza. GHEREA, ST. CR. III 379. Adresa lui Horică eu nu o am aci, și e foarte complicată ca să ți-o spun din memorie. CARAGIALE, O. VII 173.

COMPLICAT, -Ă adj. Încurcat, greu de înțeles. [Cf. fr. compliqué].

COMPLICAT, -Ă adj. 1. încurcat, greu de înțeles. 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (< fr. compliqué)

complicat a. 1. compus dintr’un mare număr de părți; 2. gravat prin complicațiuni: boală complicată.

*complicát, -ă adj. (lat. complicatus). Amestecat cu altele: boală complicată. Compus din maĭ multe bucățĭ: mașină complicată. Prea încărcat cu întîmplărĭ: narațiune complicată.

COMPLICA, complic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer.

COMPLICA, complic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer.

complica vtr [At: RUSSO, S. 81 / Pzi: ~ic, 3 ~că și (înv) ~ichea / E: fr compliquer] 1-2 A (se) încurca. 3-4 A (se) agrava.

COMPLICA, complic, vb. I. Tranz. A încurca, a încîlci, a face mai greu (de priceput, de descurcat, de rezolvat). Luminița îmi complică viața. C. PETRESCU, Î. I 10. ♦ Refl. A se agrava, a se înrăutăți. Boala s-a complicat.

COMPLICA vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complic. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare].

COMPLICA vb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (< fr. compliquer, lat. complicare)

A COMPLICA complic tranz. A face să se complice. /<fr. compliquer

A SE COMPLICA se compli intranz. (despre stări de lucruri, situații) A deveni mai dificil, mai grav; a se înrăutăți; a se înăspri; a se agrava. /<fr. compliquer

*complíc, a v. tr. (lat. cómplico, -áre, fr. compliquer. V. plec, a-plic, re-plic). Încurc: a complica o afacere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

complica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. complic, 2 sg. complici, 3 compli; conj. prez. 1 sg. să complic, 3 să complice

complica (a ~) vb., ind. prez. 3 compli

complica vb., ind. prez. 1 sg. complic, 3 sg. și pl. compli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPLICAT adj. 1. încâlcit, încurcat. (Trebuie descurcată acea problemă ~.) 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (O rezolvare ~ a problemei.) 3. dificil, greu. (O problemă ~ la matematică.)

COMPLICAT adj. 1. încîlcit, încurcat. (Trebuie descurcată acea problemă ~.) 2. (fig). întortocheat, sinuos. (O rezolvare ~ a problemei.) 3. dificil, greu. (O problemă ~ la matematică.)

COMPLICA vb. a (se) încâlci, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)

COMPLICA vb. a (se) încîlci, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)

A (se) complica ≠ a (se) simplifica

Intrare: complicat
complicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complicat
  • complicatul
  • complicatu‑
  • complica
  • complicata
plural
  • complicați
  • complicații
  • complicate
  • complicatele
genitiv-dativ singular
  • complicat
  • complicatului
  • complicate
  • complicatei
plural
  • complicați
  • complicaților
  • complicate
  • complicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: complica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complica
  • complicare
  • complicat
  • complicatu‑
  • complicând
  • complicându‑
singular plural
  • compli
  • complicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complic
(să)
  • complic
  • complicam
  • complicai
  • complicasem
a II-a (tu)
  • complici
(să)
  • complici
  • complicai
  • complicași
  • complicaseși
a III-a (el, ea)
  • compli
(să)
  • complice
  • complica
  • complică
  • complicase
plural I (noi)
  • complicăm
(să)
  • complicăm
  • complicam
  • complicarăm
  • complicaserăm
  • complicasem
a II-a (voi)
  • complicați
(să)
  • complicați
  • complicați
  • complicarăți
  • complicaserăți
  • complicaseți
a III-a (ei, ele)
  • compli
(să)
  • complice
  • complicau
  • complica
  • complicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complicat, complicaadjectiv

  • 1. Alcătuit din (prea) multe elemente; greu de descurcat sau de înțeles. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Viața e ceva mai complicată decît în romanele tale. C. PETRESCU, Î. I 8. DLRLC
    • format_quote Această strofă, care pare atît de complicată, se citește ușor, ca proza. GHEREA, ST. CR. III 379. DLRLC
    • format_quote Adresa lui Horică eu nu o am aci, și e foarte complicată ca să ți-o spun din memorie. CARAGIALE, O. VII 173. DLRLC
  • 2. figurat Sinuos, întortocheat. MDN '00
etimologie:
  • vezi complica DEX '09 DEX '98 MDN '00

complica, complicverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.