17 definiții pentru complexiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLEXIUNE, complexiuni, s. f. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. complexion.

COMPLEXIUNE, complexiuni, s. f. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. complexion.

complexiune sf [At: NEGRUZZI, S. II, 157 / V: ~esi~, ~ecți~, ~ecție / P: ~xi-u~ / Pl: ~ni / E: fr complexion] Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană.

COMPLEXIUNE s.f. 1. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. 2. Simplocă. [Var. complecție, complecțiune, complesiune s.f. / < fr. complexion, cf. lat. complexio – unire].

COMPLEXIUNE s. f. 1. totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. ◊ (fig.) înfățișare, aspect. 2. simplocă. (< fr. complexion, lat. complexio)

COMPLEXIUNE ~i f. rar Totalitate a trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. [Art. complexiunea; G.-D. complexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. complexion

complexi(un)e f. constituirea corpului: complexiune delicată.

*complexiúne f. (lat. compléxio, -ónis). Constituțiunea corpuluĭ. Caracter, temperament. V. cras 1.

complecțiune sf vz complexiune

COMPLECȚIE s.f. v. complexiune.

COMPLECȚIUNE s.f. v. complexiune.

COMPLESIUNE s.f. v. complexiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

complexiune (rar) (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. complexiunii; pl. complexiuni

complexiune (rar) (-xi-u-) s. f., g.-d. art. complexiunii; pl. complexiuni

complexiune s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. complexiunii; pl. complexiuni

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

complexiune (lat. complexio „reunire”), sin. simplocă.

Intrare: complexiune
complexiune substantiv feminin
  • silabație: -xi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complexiune
  • complexiunea
plural
  • complexiuni
  • complexiunile
genitiv-dativ singular
  • complexiuni
  • complexiunii
plural
  • complexiuni
  • complexiunilor
vocativ singular
plural
complesiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complesiune
  • complesiunea
plural
  • complesiuni
  • complesiunile
genitiv-dativ singular
  • complesiuni
  • complesiunii
plural
  • complesiuni
  • complesiunilor
vocativ singular
plural
complecție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complecție
  • complecția
plural
  • complecții
  • complecțiile
genitiv-dativ singular
  • complecții
  • complecției
plural
  • complecții
  • complecțiilor
vocativ singular
plural
complecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complecțiune
  • complecțiunea
plural
  • complecțiuni
  • complecțiunile
genitiv-dativ singular
  • complecțiuni
  • complecțiunii
plural
  • complecțiuni
  • complecțiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complexiune, complexiunisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.