2 intrări

5 definiții

complementarizáre sf [At: MDA ms / Pl: ~zắri / E: complementariza] (Nob) Întregire.

complementarizá vr [At: DEX2 / Pzi: ~zéz / E: complementar + -iza] (Rar) 1 A deveni complementar la ceva. 2 A se întregi.

COMPLEMENTARIZÁ, complementarizez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni complementar la ceva. ♦ A se întregi. – Complementar + suf. -iza.

COMPLEMENTARIZÁ, complementarizez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni complementar la ceva; a se completa, a se întregi. – Complementar + suf. -iza.

complementarizá vb., ind. prez. 1 sg. complementarizéz, 3 sg. și pl. complementarizeáză

Intrare: complementariza
complementariza verb grupa I conjugarea a II-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) complementariza complementarizare complementarizat complementarizând singular plural
complementarizea complementarizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) complementarizez (să) complementarizez complementarizam complementarizai complementarizasem
a II-a (tu) complementarizezi (să) complementarizezi complementarizai complementarizași complementarizaseși
a III-a (el, ea) complementarizea (să) complementarizeze complementariza complementariză complementarizase
plural I (noi) complementarizăm (să) complementarizăm complementarizam complementarizarăm complementarizaserăm, complementarizasem*
a II-a (voi) complementarizați (să) complementarizați complementarizați complementarizarăți complementarizaserăți, complementarizaseți*
a III-a (ei, ele) complementarizea (să) complementarizeze complementarizau complementariza complementarizaseră
Intrare: complementarizare
complementarizare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complementarizare complementarizarea
plural complementarizări complementarizările
genitiv-dativ singular complementarizări complementarizării
plural complementarizări complementarizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)