competitivitate sf [At: DEX² / E: competitiv + -itate] 1 Capacitatea de a face față concurenței. 2 Condițiile care fac posibilă concurența.

COMPETITIVITATE s.f. Caracterul a ceea ce este competitiv. [Cf. fr. compétitivité].

COMPETITIVITATE s. f. calitatea de a fi competitiv. (< fr. compétitivité)

competitivitate s. f. Calitatea de a fi competitiv ◊ „Cerințele competitivității.” R.l. 4 I 67 p. 8. ◊ „Competitivitate. În timp ce țările industrializate din Occident fac presiuni considerabile asupra Japoniei pentru a-și reduce exporturile de produse industriale pe piața occidentală, o serie de producători japonezi au venit cu un nou articol care, după aprecierea presei japoneze, va putea inunda cu succes și în mod competitiv piața occidentală neindustrială: este vorba de pepenele pătrat.” R.l. 12 VI 79 p. 6; v. și Sc. 7 VII 63 p. 3 (din competitiv + -itate; cf. fr. compétitivité; PR 1960; I. Iordan în SCL 3/63 p. 301 – atestări din 1961, Th. Hristea P.E. 35; DEX, DN3)

competitivitate s. f., g.-d. art. competitivității

competitivitate s. f., g.-d. art. competitivității

competitivitate s. f., g.-d. art. competitivității

COMPETITIVITÁTE (< competitiv) s. f. Caracteristică a unui produs sau a unei întreprinderi de a face față concurenței unor produse sau întreprinderi similare pe o anumită piață. ◊ Competitivitatea prețurilor = aprecierea puterii de penetrare a produselor unei țări pe o terță piață, reprezentată de raportul procentual dintre indicele prețurilor țărilor concurente și cel a prețurilor produselor exportate. ◊ C. structurală = aprecierea gradului de specializare al unei țări astfel încît să-i fie asigurat un excedent sau un echilibru comercial durabil prin rata acoperirii exporturilor și coeficientul de specializare.