COMPETITIV, -Ă, competitivi, -e, adj. 1. Susceptibil de a suporta concurența. 2. În care concurența este posibilă, unde se poate concura. – Din fr. compétitif.

competitiv, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: compétitif] 1 Susceptibil de a suporta concurența. 2 În care concurența este posibilă.

COMPETITIV, -Ă, competitivi, -e, adj. 1. Susceptibil de a suporta concurența. 2. Unde se poate concura, în care concurența este posibilă. – Din fr. compétitif.

COMPETITIV, -Ă adj. 1. Susceptibil de a suporta concurența; competițional. 2. În care concurența este posibilă. [< fr. compétitif].

COMPETITIV, -Ă adj. 1. (despre produse) care, datorită calităților sale superioare, poate concura un alt produs similar; competițional. 2. în care concurența este posibilă. (< fr. compétitif)

competitiv, -ă adj. ♦ 1. Capabil de a suporta concurența ◊ „Produsele românești – tot mai competitive pe piața mondială.” Sc. 23 VII 72 p. 10; v. și 26 IX 79 p. 3; v. și competitivitate, pop. ♦ 2. Care se referă la o competiție, la un concurs v. juriza (din fr. compétitif, engl. competitive; PR 1950; M. Avram în SMFC IV 105, R. Zafiu în Luc. 46/92 p. 4; DEX, DN3)

COMPETITIV ~ă (~i, ~e) 1) Care poate suporta o concurență. 2) Unde se poate concura; în care concurența este posibilă. /<fr. compétitif

competitiv adj. m., pl. competitivi; f. competitivă, pl. competitive

competitiv adj. m., pl. competitivi; f. competitivă, pl. competitive

competitiv adj. m., pl. competitivi; f. sg. competitivă, pl. competitive

COMPETITIV adj. v. concurențial.