2 intrări

3 definiții

competiționá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. competiționeáză

COMPETIȚIONÁ vb. I. intr., tr. A participa la o competiție; a concura; a avea un caracter competitiv. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

COMPETIȚIONÁ vb. intr., tr. a participa la o competiție. (< competiție + -ona)

Intrare: competiționa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) competiționa competiționare competiționat competiționând singular plural
competiționea competiționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) competiționez (să) competiționez competiționam competiționai competiționasem
a II-a (tu) competiționezi (să) competiționezi competiționai competiționași competiționaseși
a III-a (el, ea) competiționea (să) competiționeze competiționa competiționă competiționase
plural I (noi) competiționăm (să) competiționăm competiționam competiționarăm competiționaserăm, competiționasem*
a II-a (voi) competiționați (să) competiționați competiționați competiționarăți competiționaserăți, competiționaseți*
a III-a (ei, ele) competiționea (să) competiționeze competiționau competiționa competiționaseră
Intrare: competiționat
competiționat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular competiționat competiționatul competiționa competiționata
plural competiționați competiționații competiționate competiționatele
genitiv-dativ singular competiționat competiționatului competiționate competiționatei
plural competiționați competiționaților competiționate competiționatelor
vocativ singular
plural
competiționare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular competiționare competiționarea
plural competiționări competiționările
genitiv-dativ singular competiționări competiționării
plural competiționări competiționărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)