2 intrări
- competiționa
- competiționat competiționare
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPETIȚIONÁ vb. I. intr., tr. A participa la o competiție; a concura; a avea un caracter competitiv. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
COMPETIȚIONÁ vb. intr., tr. a participa la o competiție. (< competiție + -ona)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
competiționá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. competiționeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: competiționa
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
Intrare: competiționat
competiționat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
competiționare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)