2 intrări
3 definiții
compețí v [At: DA / V: (Trs) ~etá / Pzi: ~țésc / E: lat competo, -ere] (Îvr) 1 A cere același lucru (de obicei un post) în același timp cu alții. 2 A-și depune candidatura.
COMPEȚÍ vb. v. candida, concura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
compeți vb. v. CANDIDA. CONCURA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: compeți
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) compeți | compețire | compețit | compețind | singular | plural | ||
| compețește | compețiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | compețesc | (să) compețesc | compețeam | compeții | compețisem | |
| a II-a (tu) | compețești | (să) compețești | compețeai | compețiși | compețiseși | ||
| a III-a (el, ea) | compețește | (să) compețească | compețea | compeți | compețise | ||
| plural | I (noi) | compețim | (să) compețim | compețeam | compețirăm | compețiserăm, compețisem* | |
| a II-a (voi) | compețiți | (să) compețiți | compețeați | compețirăți | compețiserăți, compețiseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | compețesc | (să) compețească | compețeau | compețiră | compețiseră | ||
Intrare: compețire
compețire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | compețire | compețirea |
| plural | compețiri | compețirile | |
| genitiv-dativ | singular | compețiri | compețirii |
| plural | compețiri | compețirilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)