2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compețí v [At: DA / V: (Trs) ~etá / Pzi: ~țésc / E: lat competo, -ere] (Îvr) 1 A cere același lucru (de obicei un post) în același timp cu alții. 2 A-și depune candidatura.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPEȚÍ vb. v. candida, concura.

compeți vb. v. CANDIDA. CONCURA.

Intrare: compețire
compețire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compețire
  • compețirea
plural
  • compețiri
  • compețirile
genitiv-dativ singular
  • compețiri
  • compețirii
plural
  • compețiri
  • compețirilor
vocativ singular
plural
Intrare: compeți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compeți
  • compețire
  • compețit
  • compețitu‑
  • compețind
  • compețindu‑
singular plural
  • compețește
  • compețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compețesc
(să)
  • compețesc
  • compețeam
  • compeții
  • compețisem
a II-a (tu)
  • compețești
(să)
  • compețești
  • compețeai
  • compețiși
  • compețiseși
a III-a (el, ea)
  • compețește
(să)
  • compețească
  • compețea
  • compeți
  • compețise
plural I (noi)
  • compețim
(să)
  • compețim
  • compețeam
  • compețirăm
  • compețiserăm
  • compețisem
a II-a (voi)
  • compețiți
(să)
  • compețiți
  • compețeați
  • compețirăți
  • compețiserăți
  • compețiseți
a III-a (ei, ele)
  • compețesc
(să)
  • compețească
  • compețeau
  • compeți
  • compețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)